O ştire de ultimă oră arată că Guvernul României a hotărât să acorde, gratuit, câte o mie de metri pătraţi de teren pentru construcţia de case tuturor tinerilor care acceptă să se mute în mediul rural. O măsură înţeleaptă, a-i putea spune, care să-i stimuleze pe tineri să-şi întemeieze gospodării în sate, iar prin afacerile pe care le vor întreprinde aici să contribuie, în timp, la dezvoltarea mediului rural românesc. Numai că, la o analiză ceva mai atentă, de o astfel de măsură vor putea benefica doar un număr foarte mic de tineri. În marea lor majoritate, tinerii care se mai află în satele teleormănene sunt foarte săraci, din activitatea agricolă pe care o desfăşoară cu mijloace de lucru rudimentare neobţinând veniturile necesare nici pentru asigurarea traiului zilnic, pentru ei şi familiile lor, darmite să mai şi construiască case noi sau să dezvolte vreo afacere în satul lor. Câteva mii de tineri teleormăneni, în marea lor majoritate fără ştiinţă prea multă de carte, abia de mai fac faţă cheltuielilor cotidiene, iar dacă n-ar mai fi şi pensiile bătrânilor mulţi dintre ei s-ar afla deja în situaţii dramatice. Pur şi simplu, nu ar avea din ce să trăiască.
Cum banul tot la ban trage, aşa cum şi păduchele trage la sărăcie, cei 70 de mii de euro promişi de către guvernanţi tinerilor care se instalează pentru prima oară la conducerea unei ferme agricole, dar şi terenurile în suprafaţă de 1.000 de metri pătraţi pentru construcţia de case vor ajunge numai la tinerii deja înstăriţi. La tinerii ai căror părinţi au demarat de ani buni astfel de afaceri în agricultură sau în alte domenii, şi cărora banii din portmoneu le permite să-şi înmulţească sursele de venit.
A întemeia la ţară, dar şi la oraş, o gospodărie de întindere obişnuită înseamnă cheltuieli de câteva miliarde de lei vechi. Numai autorizaţia de construcţie, introducerea curentului electric, împrejmuirea terenului şi asigurarea unei surse de apă însemnă a avea la dispoziţie 3-4 miliarde de lei vechi. Cine oare dispune de astfel de sume de bani? Şi-atunci, ce să facă tinerii cu terenurile pe care ar putea să le primească gratuit de la stat ?
În satele teleormănene sunt foarte multe case şi gospodării bine întemeiate, pe care urmaşii proprietarilor au hotărât să le înstrăineze. Dar cui să le vândă, chiar şi pe bani foarte puţini, în astfel de vremuri bântuite de criză ? Dacă ar fi avut bani, n-ar fi cumpărat tinerii astfel de case, la preţuri foarte mici ?
Se pare că guvernanţii habar nu au de ceea ce se întâmplă în satele româneşti, de faptul că multe din acestea vor dispărea în următorii 15-20 de ani definitiv de pe harta României. Marea majoritate a tinerilor născuţi acum două decenii au plecat deja spre cele patru zări ale lumii, iar numărul celor ce se nasc în prezent sunt abia la jumătatea numărului celor care mor în fiecare lună. În septembrie 2013, ca să dăm fie şi un singur exemplu, în Teleorman s-au născut doar 270 de copii, şi au murit 451 de persoane, iar în luna august s-au înregistrat 272 naşteri şi au părăsit această lume nedreaptă 500 de teleormăneni. În aceeaşi lună s-au înregistrat în judeţ 176 de căsătorii, dar şi 39 de divorţuri. Iar cele mai multe decese şi divorţuri, dar şi cel mai mic număr de naşteri s-au înregistrat în mediul rural. Acolo unde sărăcia s-a instalat aproape definitiv. Acolo unde programul de dezvoltare a mediului rural românesc, expus în campaniile electorale de către cei ce vremelnic se află la cârma României, nu-şi va găsi cât de curând corespondent.

George ZAVERA