A trebuit să intervină mass media pentru ca românii să afle ce salarii nesimţite primesc cei care au avut noroc în viaţă şi au putut să obţină un loc de muncă la Autoritatea de Supraveghere Fiscală. Nu ştim cum dracu se face, dar ca să ajungi subalternul baronului liberal Radu Ruşanu, ori trebuie să fi fost un politician de frunte ca „şeful” sau Marian Sîrbu, ori să fii rubedenia unuia dintre mai marii zilei, ca soţia lui Chiţoiu sau Zgonea, fiică de general sau „nepot babii de unchiaş”.
Cea mai mare remuneraţie o primeşte, cum e şi normal, bossul, Radu Ruşan numărând la casierie 18.000 de euro în fiecare lună. Le urmează, la o distanţă apreciabilă Daniel Dăianu (8.540 euro), Mircea Ursache (7.890 euro), Dan Constantinescu, consilierul lui Ruşanu şi Raluca Chiţoiu (5.880).
Ce fac ei pentru a merita atâţia bani? Dacă ar fi să ne luăm după starea asigurărilor din România am putea spune, fără teama de a greşi, că mai nimic. Deşi ei ar trebui să le supravegheze pe jigodiile care umilesc mii şi sute de mii de români, care n-au altă vină decât aceea că au încheiat o poliţă de asigurare cu Carpatica, Omniasig, Asirom sau Astra, care pretind că sunt cele mai mari şi mai corecte firme de asigurare, dar în fond toată această reclamă deşănţată n-are nici o acoperire. Pentru că toţi lucrează pe principiul „când le plăteşti asigurarea le fată vaca dar când trebuie să încasezi despăgubirea, le moare viţelul”.
În domeniul asigurărilor auto cei mai dezavantajaţi sunt posesorii de maşini de lux, care, deşi plătesc mulţi bani pe poliţele de asigurare au cel mai mult de tras atunci când trebuie să fie despăgubiţi. Prin metode birocratice ori escrocherii financiare, asiguratorii încearcă să-i descurajeze pe asiguraţi şi să-i determine să accepte despăgubirea, care e departe de realitate ori să renunţe, pur şi simplu, dacă sunt mai slabi de înger.
Degeaba reclamă bieţii oameni la supravegherea asigurărilor, pentru că nici vremea Veronicăi Toncea, care avea de salariul de două ori mai mare decât Ruşanu, nici acum când nou înfiinţata ASF e condusă de baronul liberal.
Şi asta pentru că cei care ar trebui să pună lucrurile la punct sunt, pe de o parte, incompetenţi, iar pe de alta n-au nici un interes să streseze „găinile cu ouă de aur”, pentru că salariile lor provin dintr-o cotă parte din primele de asigurare, iar alta din comisioanele aplicate tranzacţiilor de pe piaţa de capital.
Faptul că situaţia de la ASF va si analizată în Parlament e un lucru bun, dar altceva este imperios necesar să facă deputaţii şi senatorii. Să schimbe actuala legislaţie care guvernează piaţa asigurărilor, care favorizează net pe asiguratori. Şi nu e de mirare dacă avem în vedere că în spatele majorităţii societăţilor de asigurare se află cercuri de interese în care politicul joacă un rol determinant.
Dacă ASF îşi va face treaba în cazul insolvenţei societăţii de asigurare „Astra”, vom avea ocazia să vedem cum a fost adusă în pragul falimentului una dintre cele mai importante societăţi de gen din România, cu ramificaţii şi în alte ţări europene.

C.R.