Salarii nesimţite, dar şi nemeritate

Despre salariile nesimţite a vorbit prima oară Emil Boc, rămânând celebră parafraza unui refren al melodiei populare „Puşca şi cureaua lată”, rostită de premier în faţa camerelor de luat vederi: „Puşca şi cureaua lată/Iată ce pensii şi salarii nesimţite aveaţi odată”. Toată lumea a crezut atunci că în câteva zile pensiile nesimţite şi salariile pe acelaşi calapod vor fi măcar reduse. Dar nu s-a întâmplat aşa. Mai mult chiar, salariilor nesimţite de la agenţiile guvernamentale şi companiile cu capital de stat nu li s-a aplicat nici măcar reducerea de 25% pe care au suportat-o toţi bugetarii.
Aşa că cei care au avut noroc în viaţă şi au ajuns pe asemenea funcţii au continuat să încaseze salarii grase, al căror cuantum doar îl bănuiam, pentru că mulţi încercau să ţină „la secret” câştigul lunar sau anual.
Zilele trecute, premierul Victor Ponta a dat în vileag salariile nesimţite, iar pentru oamenii de rând cifrele s-au dovedit a fi ameţitoare. Unii dintre fericiţii salariaţi la stat câştigau şi de 15 ori cât un ministru şi de 50-60 de ori cât un profesor sau doctor.
De exemplu, salariile membrilor Consiliului pentru Supravegherea Asigurărilor nu numai că se numără printre cele mai mari din România, ci şi din Europa. Preşedintele încasează 42.700 de euro pe lună, iar membri Consiliului, între 7000 şi 10.000 de euro lunar. Şi, conform spuselor premierului, numai într-o lună s-au dat prime de 490.000 de euro pentru cei 10 membri ai consiliului.
Ce a uitat să spună Victor Ponta este faptul că acest Consiliu pentru Supravegherea Asigurărilor este în subordinea Parlamentului, iar conducerea este negociată politic. De aceea, până anul trecut preşedintele şi majoritatea membrilor consiliului au fost de la PDL, iar acum şeful instituţiei este pesedistul Daniel George Tudor, iar din consiliu mai fac parte fostul preşedinte al conservatorilor, Daniela Popa, fostul deputat PSD, Tudor Baltă, şi Laura Chiţoiu, nimeni alta decât soţia actualului ministru al Finanţelor.
Chiţoiu, care anul trecut a încasat 212.616 lei noi.
Acelaşi amalgam îl găsim şi la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare unde le găsim pe Carmen Negoiţă, soţia liderului PDL, Liviu Negoiţă, care câştigă 18.000 de euro pe lună, Ştefana Ferencz, fosta şefă de cabinet a lui Emil Boc, George Albu, fost deputat şi actual lider al PDL, iar PSD este reprezentat de Dorina Mihăilescu şi Gheorghe Marcu, toţi câştigând între 7.000 şi 10.000 de euro lunar.
La Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private îl găsim pe Marian Sîrbu, care câştigă circa 600 de milioane de lei vechi pe lună, cam de 10 ori cât preşedintele ţării.
Salariile nu sunt numai nesimţite, ci şi nemeritate
Orice om de bună credinţă se întreabă ce isprăvi au făcut oamenii ăştia ca să merite asemenea salarii.
Poate că cei de la Comisia de Supraveghere „merită” aceste salarii uriaşe pentru că le-au permis companiilor de asigurări să mărească în mod constant preţurile, în special la RCA, şi le-au lăsat să-şi bată joc de clienţi. Sau pentru că au acceptat ca un pensionar să fie obligat să plătească asigurarea tip carte verde, deşi circulă o mie-două de kilometri pe an, exclusiv în ţară.
Ori pentru că au închis ochii când pentru orice despăgubire la care ai dreptul, conform legii şi contractelor încheiate, companiile de asigurări au inventat un asemenea hăţiş birocratic încât ori te obligă să accepţi condiţiile lor, ori să renunţi sau să apelezi la justiţie pentru a-ţi obţine drepturile.
Toate companiile de asigurări, cele mai multe străine, nu urmăresc decât profitul şi, ferească Dumnezeu să ţi se cuvină o despăgubire mai mare, folosesc toate tertipurile pentru a te aduce la nivelul acceptabil pentru ei.
Ce a făcut Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor ca să descurajeze astfel de atitudini? Mai nimic. Dar au încasat fără să clipească salarii nesimţite şi nemeritate.
La fel şi cu pensiile private, unde plăteşti ca şi la asigurări, fără ca nimeni să-ţi garanteze că te vei bucura de o pensie suplimentară, în cazul în care administratorii fondului se dovedesc nepricepuţi şi falimentează investiţia. E greu de înţeles de ce trebuie să rupem o halcă din fondul de pensii de stat ca s-o dăm în administraţia străinilor, când deficitul la pensiile de stat e de ordinul miliardelor de euro!
Au prezentat, domnul Sîrbu sau cei dinaintea lui, vreun raport Parlamentului privind situaţia Fondului pentru pensii private? Sau aşteptăm să se întâmple ca la FNI?!
Şi atunci de ce să aruncăm banii statului pe fereastră, plătind salarii mari pentru nişte entităţi cvasiinutile, cum este şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care se ocupă, printre altele, şi de Bursa de Valori Bucureşti, care nici măcar nu e luată în calcul pe piaţa internaţională de capital, tranzacţiile care se fac aici într-un an făcându-se la marile burse în câteva ore.
Salariile nesimţite inventate de politicieni pentru politicieni
Am văzut că rar cei care încasează salarii nesimţite au şi competenţa necesară pentru funcţiile pe care le deţin, ei fiind numiţi politic. În acest caz nimeni nu poate să creadă că ei duc tot salariul la neveste sau la amante. Pentru că există „puşculiţa de partid” în care se întorc o parte din aceste salarii şi nu este exclus ca şi cei care au avut un rol personal în nominalizare să-şi primească răsplata.
Mulţi se întreabă de ce n-a rezolvat Boc problema salariilor nesimţite. În primul rând pentru că nu l-a lăsat FMI, companiile de stat şi agenţiile şi autorităţile ministeriale fiind considerate societăţi comerciale şi, respectiv, entităţi independente, iar salariaţii nu sunt consideraţi bugetari. În al doilea rând, aceste salarii erau un drept câştigat şi dacă ar fi fost tăiate, „păgubaşii” ar fi câştigat în instanţă.
Victor Ponta a găsit o soluţie ingenioasă. Vrea să adune entităţile care se ocupă de asigurări, valori mobiliare şi pensii private sub aceeaşi umbrelă, în acest caz putând să umble şi la atribuţii, dar ceea ce este cel mai important şi la salarii. Cât priveşte companiile de stat, şi aici premierul a găsit o soluţie de diminuare a retribuţiilor, folosind metodologia Băncii Naţionale. Rămâne de văzut dacă premierul va avea susţinerea politică necesară adoptării acestor măsuri radicale.

Şt. B.