Comuna Islaz a rămas în istorie printr-o proclamaţie şi a fost la un pas de a-şi consolida reputaţia şi celebritatea printr-o reclamaţie.
S-ar putea ca unii să se întrebe cum poate bulversa mersul lumii un petic de hârtie ajuns pe masa unui procuror? Dar când semnatarul ţidulei incriminatoare stă de 25 de ani de-a dreapta Tatălui ceresc iar procurorul „de caz” e unul divorţat de independenţă, care se complace într-un concubinaj libidinos şi nociv cu politicul, lucrurile se schimbă radical iar tsunami-ul mediatic iscat de facerea publică a situaţiei e explicabil.
Şi pentru ca cititorii să nu creadă că fabulăm vom prezenta în continuare personajele cu numele şi prenumele lor reale şi cu starea lor civilă la zi, precum şi împrejurările în care ele au intrat în contact.
Jianu Gheorghe (zis „nea Gică cojocaru”) s-a născut în anul 1918 în comuna Islaz şi a trecut în lumea celor drepţi în anul 1988, din cauze naturale.
Lucian Papici s-a născut, ca procuror, la Timişoara şi va muri (tot ca procuror, desigur) în Bucureşti, pentru că după cum susţin specialiştii în domeniu, fără susţinere politică el n-ar fi ocupat niciodată funcţii în magistratură, având la activ dosare respinse de instanţe cu litera „a”, ca fiind „complet lipsite de probe”.
Procurorul Papici menţine în „Dosarul referendumului”, cu care vrea să-l înfunde pe Dragnea, o sesizare penală semnată de răposatul Gheorghe Jianu, care ajungând la instanţă şi devenind publică nu mai poate fi retrasă. O hibă procedurală gravă care poate conduce la refacerea dosarului.
Aşa că a fost să fie ca după zecile de mii de morţi care votează să avem şi unul care sesizează, ceea ce înseamnă o premieră până şi pentru România, ţara unde totul e posibil în afară de ce-ar fi bine pentru noi toţi. Şi când tocmai ne pregăteam să acceptăm ca pe o fatalitate învierea lui Gheorghe Jianu, de data asta ca spirit vigilent, care apără şi din lumea de dincolo democraţia, aflăm că un alt mort din Teleorman, care a făcut şi el o sesizare către DNA în dosarul lui Dragnea, a înviat şi se află printre noi.
Când am văzut că este vorba de Romică Părpălea, ne-am liniştit. El murise (politic) anul trecut, după ce ca director al SC Terma Serv SRL a făcut o serie de giumbuşlucuri (penale, după cum scria presa vremii) în urma cărora a fost demis şi din funcţie, şi din PSD.
Pentru că, în ciuda proastei reputaţii, nu PSD i-a cerut să dea din banii firmei aflate pe năsălie soţiei sale, nici să-şi falsifice contractul de muncă, adăugând „clauze reparatorii” pentru situaţia în care ar fi fost demis etc. Aşa că aureola pe care a vrut să şi-o autocreeze, aceea de răzvrătit întru apărarea demnităţii profesionale şi a banului public, se împrăştie ca un fum de pe creştetul bragadireanului navetist, mai ales pentru cei care au avut de-a face cu strigoiul politic, care-l concurează neloial pe nea Gică de la Islaz, care are măcar meritul de a fi primul mort care se revoltă împotriva fraudei electorale.

C.O.