România în an centenar

Pe teritoriul Regatului României, din 6 octombrie 1918, în numele tuturor românilor și al frațilorlor subjugați acasă, a căror conștiință e siluită, s-a declarat: 1. Doresc să fie liberați de sub jugul monarhiei austro-ungare, și sunt hotărâți să lupte prin toate mijloacele și pe toate căile, ca întreg neamul românesc să fie constituit într-un singur stat national, liber, sub domnia dinastiei române. Războiul dintre noi și dinastia austr-ungară nu se va sfârși, până când nu ne vom îndeplini idealul nostru national integral. 2. Nu recunosc monarhiei austro-ungare dreptul de a se ocupa de soarta românilor din Ardeal și Bucovina. 3. Cer ca întreg teritoriu locuit de majorități covârșitoare românești din monarhia habsburgică să fie liberat și unit cu Regatul Român, așa cum este prevăzut în tratatul de alianță al României cu puterile înțelegerii.

Textul convocării la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918 a fost publicat în cotidianul Unirea, de la Blaj. ”Istoria ne chiamă la fapte. Mersul iresisibil al civilizațiunii omenești a scos și neamul nostrum românesc din întunericul robiei la lumina conștiinței de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte și vrem să trăim alături de celelalte națiuni ale lumii. Transilvania vrea să-și hotărască soarta sa de acum înainte. Transilvania are să-și spună cuvântul său de acum înainte, hotărâtor asupra sorții sale.”

La adunarea de la Alba Iulia au fost invitați să participe episcopii români din Ungaria și Transilvania, toți protopopii în funcție ai celor două confesiuni românești, reprezentanții școlilor, reprezentanții gărzii naționale, reprezentanții meseriașilor, delegații partidului social-democrat roman, ai muncitorimii, ai tineretului universitar, și mulți alții. Înainte de începerea adunării de la Alba Iulia, s-au făcut rugăcini în cele două biserici, cea ortodoxă răsăriteană și cea Greco-catolică.

În discursul lui Miron Cristea, episcopul ortodox al Caransebeșului, în fața poporului adunat pe Câmpul lui Horea din Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, printre altele se arată: ”Mărită nația română! Sunt aproape două mii de ani, de când împăratul Traian a sădit, a altoit nobila viță română în tulpina vânjoasă și rezistentă a neamului dacic, dând astfel naștere poporului nostru român.”

Astăzi, în an centenar, când toate formațiunile politice ar trebui să ia aminte ce a însemnat 1 decembrie 1918, partidele se ceartă între ele, se ceartă cu președintele țării, se ceartă cu premierul și cu Guvernul, anul centenar, când ar trebui să sărbătorim anul Marii Uniri,fiind transformat în anul dihoniei, al dezbinării și al revanșelor.

Ioan DUMITRESCU