Repere teleormănene: Sucala

Sucala este o piesă care face parte din categoria uneltelor folosite cândva în industria casnică textilă, reprezentată de tors şi țesut.

Torsul şi ţesutul sunt cunoscute ca meşteşuguri ţărăneşti, care cu timpul au devenit meserii de sine stătătoare, pe temelia cărora s-a dezvoltat munca prestată la domiciliu.

Ţesutul şi cusutul se făceau în familie şi erau îndeletniciri de bază ale femeii române. De la piesele de port cotidian, la cele de sărbătoare şi până la textilele care îmbrăcau locuinţa, totul era lucrat de mâinile harnice ale femeii române de la sat.

Instumentele folosite la prelucrarea și confecţionarea ţesăturilor erau şi mai sunt încă prezente în fiecare gospodărie: dăracul cu piepteni, furca şi fusul, vârtelniţa, sucala, războiul de ţesut. Cu ajutorul acestora sunt prelucrate fibrele vegetale (inul, cânepa, bumbacul) şi animale (lâna, părul de capră, borangicul-mătasea naturală).

Sucala (ceacrâc, cicric) se foloseşte pentru a depăna pe ţevi firul pentru războiul de ţesut. Ea se compune dintr-un fus cu roată la un capăt pe care se aşează „ţevile” pentru depănat, montat în poziţie orizontală, pe două picioare verticale fixate într-o talpă. Prin învârtirea roţii cu mâna, firul de pe vârtelniţă se deapănă pe ţevi care sunt introduse în suveică, suveică ce va fi trecută apoi printre firele urzelii obţinând ţesătura propriu-zisă.

Sucala din imagine aparţine Muzeului Judeţean Teleorman, datează din perioada 1925-1950 şi provine din comuna Smârdioasa.

Sursa și sursa foto: Muzeul Județean Teleorman

Cornelia RĂDULESCU