Repere teleormănene: Regimentul 60 Teleorman (I)

Înființat prin Înaltul Decret nr. 1444 din 1 aprilie 1914, prin transformarea Batalionului 20 Rezervă Teleorman, Regimentul 60 Infanterie își stabilește reședința provizorie în orașul Turnu Măgurele și aria de recrutare în județul Teleorman.

Regimentul își primește drapelul de luptă în ziua de 8 mai 1914, iar în cazul unei eventuale mobilizări, unitatea era înregistrată în ordinea de bătaie a Brigăzii 23, din cadrul Diviziei 12 Infanterie, comandată de generalul Traian Găiseanu.

Odată cu intrarea Regatului Român în Primul Război Mondial, în august 1916, marea unitate era cantonată în orașul Slatina și în împrejurimi. Divizia 12 trebuia să fie concentrată în localitatea Strehaia, dar din cauza lipsei trenurilor pentru transportul trupelor, Marele Cartier General decide ca divizia să rămână pe loc și să continue instrucția.

Este direcționată în marș forțat spre Filiași, apoi spre Târgu Jiu, iar în final la Budești, la sud de București, intrând sub ordinele Armatei a III-a.

În ziua de 29 august, efectivul diviziei se află în noua zonă și are misiunea de a supraveghea malurile Dunării, în sectorul cuprins între lacul Greaca și râul Argeș.

Pentru că inamicul declanșează o ofensivă pe frontul din Dobrogea, în ziua de 2 septembrie Divizia 12 este transferată în localitatea Peștera, sub ordinele Armatei de Dobrogea.

Regimentul 60 debarcă la Cernavodă și intră în luptă la Spapunar, unde primește cu eroism botezul focului, respingând trupele bulgare.

Regimentul 60 este citat pe ordinul de zi nr. 15 din 8 septembrie 1916 al Grupului Româno-Ruso-Sârb, în urma acestor lupte ofensiva bulgară fiind oprită și frontul stabilizat.

Până pe 29 septembrie activitatea regimentului are scopul de consolidare a pozițiilor.

Regimentul 60 pierde, în luptele din Dobrogea, 58 de ostași, are 168 dispăruți, 20 ofițeri și 581 ostași răniți.

În dimineața zilei de 29 septembrie se prevedea transportarea Diviziei 12 pe frontul Armatei a II-a, condusă de generalul Alexandru Averescu, pentru apărarea Câmpulungului.

În seara zilei de 3 octombrie sosesc primele unități ale Diviziei 12, care, printr-un atac la baionetă, reușesc să stabilizeze frontul.

În următoarele zile ajung pe front și restul elementelor Diviziei 12.

Cele două mari unități românești, Diviziile 12 și 22 Infanterie, întărite cu patru baterii de artilerie grea, s-au unit în Grupul Nămăiești, aflat sub comanda generalului Traian Găiseanu.

Menirea acestui grup este de a se menține pe pozițiile ocupate.

Au fost 45 de zile de lupte în regiunea Câmpulungului, caracterizate de atacuri cu intensitate mare, prin care inamicul încerca să străpungă frontul.

Cornelia RĂDULESCU