Repere teleormănene: Opaițul metalic

Opaițul este o lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. Opaițele se foloseau în trecut atât la iluminatul casnic, cât și în mine.

În minerit, opaițul de lut, fiind mai fragil, era greu de folosit, pentru mineri fiind realizate opaițe din fier, cu agățătoare. Opaițele sunt cunoscute și sub alte denumiri: șterț, șterci, ștert sau sterci.

Muzeul Județean Teleorman a achiziționat în anul 2000 un opaiț din fier, datând din secolul al XVIII-lea, pentru modelarea căruia a fost folosită metoda prelucrării prin lovire de ciocan.

Se presupune că acest opaiț a fost folosit în minerit, apoi a fost reutilizat în gospodărie. Opaițul are un model simplu, fără ornamente și se compune dintr-un bazin oval, care avea rolul de rezervor pentru ulei sau seu, cu un mic cioc pentru fitil.

În partea opusă ciocului pentru fitil, recipientul se prelungește cu un braț în forma literei „L”, cu un unghi de 95 de grade, care ajunge până în centrul vasului pentru ulei.

Brațul și rezervorul sunt unite printr-un nit, în partea opusă continuându-se cu un cârlig care era folosit pentru a fi agățat în diferite locuri în gospodărie.

Înălțimea acestui opaiț este de 25,5 cm.

Cornelia RĂDULESCU