Repere teleormănene: Nenciulești pe Urlui în hrisoave și alte documente

Nenciulești pe Urlui este vechea denumire a satului Bogdana.

Denumirea provine din „Nenciu”, numele unei mari familii originare din Munții Ezerului și Piatra Craiului.

Membrii acesteia au întemeiat sate în Muscel, Argeș, Teleorman, Ialomița și Buzău, lucru atestat de documentele vremii, prima dată fiind în anul 1484.

Nu se știe cu exactitate data când familia Neciu și neamurile ei s-au așezat în valea Urluiului și au întemeiat satul, pe vechile vetre strămoșești, din paleolitic, descoperite în urma săpăturilor arheologice.

Prima atestare documentară a satului Nenciulești pe Urlui este făcută în timpul domniei lui Radu de la Afumați, acesta fiind cel mai vechi sat dintre cele întemeiate de Nenciu.

Marea așezare a Nenciuleștilor de pe Urlui, încorporată în denumirea de Bogdana, este atestată documentar în timpul domniei lui Radu de la Afumați (10-23 mai 1523-2 ian. 1529), printr-un hrisov redactat în capitala Țării Românești, Târgoviște, în limba slavonă.

În hrisovul redactat la 2 iulie 1527 sunt pomeniți Bojică, Dragomir, Oprea, Stan, Badul (Badea), Radu (Rădoi), Dan, Bârlan (Vârlan), Moica (Măică), Moș.

Aceste nume sunt întâlnite și astăzi în comuna Bogdana.

Prin acest hrisov, voievodul întărește ocnă „lor, copiilor, nepoților și strănepoților lor că este a lor moșia ohabnică, bătrână și veche”.

În jurul anului 1250, în Transilvania se intensifică acțiunea de maghiarizare și catolicizare a căpeteniilor românești, restrângându-se drepturile românilor ortodocși, ceea ce va face ca o parte dintre români să părăsească Transilvania și să se așeze printre românii din viitoarele state feudale Țara Românească și Moldova.

Unul dintre aceștia a fost cu siguranță Nenciul, care a coborât din munți și s-a așezat în Valahia.

Nenciuleștii de pe valea Urluiului, după precizarea lui Radu de la Afumați, are o vechime de peste 750 de ani, din moment ce acesta spune „bătrâne și vechi de la moși strămoși”.

În timpul domniei lui Constantin Șerban (1654-1658) se dă pentru moșnenii din Nenciulești „zapis de vânzare între moșneni”, la 4 iunie 1656, iar în timpul domniei lui Gheorghe Ghica (1658-1660) nenciuleștenii obțin de la Divan „zapisul de învoială între moșneni”, la 31 mai 1660.

Domnitorul Radu Leon dă la 15 martie 1667 zapis de vânzare între moșneni, iar la 11 iunie 1672, în timpul domniei lui Grigore Ghica (febr. 1672-noiembrie1673) se dă zapis de hotărnicie.

Documentele de acest gen continuă, cel mai amplu hrisov din istoria fostului sat Nenciulești, azi Bogdana, este cel dat de domnitorul Constantin Brâncoveanu, la 23 aprilie 1693. El este dat Mănăstirii Cotmeana, metoc al Mămăstirii Cozia, pentru a-i întări stăpânirea asupra moșiei satului Nenciulești de pe Urlui, din județul Teleorman.

Datorită epidemiilor de ciumă din anii 1680, 1693, 1716 și 1812 (ciuma lui Caragea) și a cruzimii turcilor, locuitorii satului Nenciulești de pe malurile pârâului Urlui au fost decimați, fapt care duce la restrângerea și contopirea în vatra de peste baltă, din partea sudică, având denumirea de Bogdana.

Impunerea noii denumiri a fost un proces de durată.

Nenciuleștenii scăpați de ciumă au dat numele satului renăscut Bogdana, denumire întâlnită des în Moldova, de la numele întemeietorului ei, Bogdan I, străbunicul lui Ștefan cel Mare.

Bogdana își are originea în limba slavonă și înseamnă „dăruită de Dumnezeu”.

Această denumire provine de la Mănăstirea Bogdana, de unde erau veniți călugărul Grigore și meșterul Tulea, care au înființat biserica din lemn, în anul 1649 (care a ars în 1823, în ziua de Sf. Iosif).

Cornelia RĂDULESCU