Repere teleormănene: Mașina de tors

Mașina de tors este o piesă de lemn care face parte din categoria uneltelor folosite în trecut în industria casnică textilă, reprezentată de tors și țesut.

Mașina de tors se folosea pentru a trage fire de diferite grosimi, în funcție de gradul de răsucire, din caierele de lână, cânepă și in.

Aceasta este alcătuită dintr-o roată așezată pe un suport, fiind acționată de o pedală.

În partea superioară se află un mosor pe care se înfășoară firul tors din caierul așezat pe un suport (asemănător unei furci).

Firul se torcea mai gros sau mai subțire, mai mult sau mai puțin răsucit, în funcție de destinația pe care o avea (pentru urzeală sau pentru băteală).

În patrimoniul colecției etnografice a Muzeului Județean Teleorman se află o mașină de tors care provine din orașul Alexandria și este o donație.

Asemenea piese se lucrau în ateliere meșteșugărești și au pătruns în industria casnică din țara noastră prin intermediul populației de origine germană.

Femeile torceau în special iarna, când se organizau în acest scop și șezători.

Torsul și țesutul sunt meșteșuguri țărănești care au devenit meserii de sine stătătoare, cunoscând o perioadă de dezvoltare în prima parte a secolului al XIX-lea și ducând la apariția unei adevărate arte naționale, caracterizată prin autenticitatea și valoarea artistică a pieselor.

Tehnica de lucru, compozițiile ornamentale, bogăția armonioasă obținută cu vopsele vegetale, multitudinea categoriilor de țesături demonstrează că acest meșteșug a fost dobândit printr-o îndelungată tradiție, astfel încât se poate spune că arta țesutului este veche în România.

Cornelia RĂDULESCU