Repere teleormănene: Iliescu I. Ion, teleormăneanul premiat de Academia Română

Ion I. Iliescu, prozator, profesor și autorul unui manual de religie, s-a născut pe 12 februarie 1867 în comuna Peretu, județul Teleorman, fiind fiul lui Ilie C. Logofătul și al Tudorei Iliescu.

Clasele I-IV le-a urmat la Școala publică de băieți nr. 1 din Roșiorii de Vede, în perioada 1876-1880.

A urmat cursurile Liceului „Lumina”, Seminar de gradul II, din București, clasele I-VII, ca intern, între 1881 și 1888, absolvind pe locul al doilea.

Din 24 iulie 1890 și până în ianuarie 1892 a fost cântăreț II la Biserica Mănăstirii Văcărești.

În perioada 1892-1893 își satisface stagiul militar termen redus la Regimentul 20 Teleorman, apoi la Regimentul 4 Ilfov, de unde este lăsat la vatră, deoarece domicilia în București, pe strada Grațioasă nr. 12.

În 1892 se înscrie la Facultatea de Teologie, din cadrul Universității București, rector fiind Titu Maiorescu, pe care o absolvă la 19 iunie 1896.

A fost profesor cu titlu provizoriu la Catedra de religie de la Gimnaziul Clasic din Râmnicu Vâlcea (1 iulie 1897-1902- aici fusese suplinitor din 1895), iar din anul 1902 a fost profesor la Gimnaziul Alexandria.

La 16 mai 1902 primește aprobarea Sf. Sinod pentru manualul de religie „Învățătura lui Hristos”, pentru clasa a II-a secundară.

Transferat la Gimnaziul „Sf. Haralanbie” din Turnu Măgurele pe 30 mai 1905, este numit profesor cu titlu definitiv la Catedra de religie.

La 10 mai 1906 primește medalia jubiliară „Carol I”.

Ion I. Iliescu este membru activ al Societății Geografice Române din aprilie 1912, iar la 7 mai 1912 este medaliat cu „Răsplata muncii pentru biserică”, clasa I.

Din 1 octombrie 1915 este transferat la Școala Normală „Spiru Haret” din Buzău.

În anul 1931 a fost premiat de Academia Română pentru volumul de proză „Gânduri și liniște”.

A decedat în luna mai 1933, la Buzău, în locuința lui din strada Col. Mănăilă, nr. 8 și a fost înmormântat în cimitirul din Peretu.

Sursa: Vânătoru P. Mariana, Vânătoru D. Marian, „Monografia comunei Peretu, județul Teleorman (din neolitic până în anul 1997)”

Cornelia RĂDULESCU