Repere teleormănene: Fibula digitată de la Lăceni

Fibula digitată a fost descoperită la sfârşitul anilor ‘60 pe teritoriul comunei Lăceni, la aproximativ 500 m nord de uzina de apă care serveşte oraşul Alexandria, de către personalul acesteia.

Fibula are o stare bună, a fost lucrată în totalitate din bronz, fiind turnată într-un tipar monoval. Are o lungime de 5,4 cm şi o lăţime maximă de 3,2 cm.

Placa superioară, semicirculară, este prevăzută cu cinci butoni semisferici de 0,5 cm lungime. Piciorul plăcii inferioare este în formă de liră. La capătul arcului de legătură dintre placa superioară şi cea a piciorului, de o parte şi de alta, fibula este prevăzută cu câte două proeminenţe aviforme. Pe placa semidiscoidală şi pe cea a piciorului, ca şi pe arcul de legătură dintre ele, sunt prezente ornamente formate din nervuri paralele ce urmăresc conturul fibulei.

Apendicele terminal al plăcii piciorului este ornamentat cu o proeminenţă-buton semisferic, delimitat de zona plăcii piciorului prin trei şănţuiri. Fibula păstrează resortul în întregime, urechile de fixare a acestuia şi portagrafa în formă de cârlig.

Fibula descoperită la Lăceni face parte din tipul cu liră și este considerată o fibulă slavă, fiind datată spre sfârşitul sec. VI d. Chr. şi prima jumătate a sec. VII d. Chr.

Alte exemplare au fost descoperite în România în necropola de incineraţie slavă de la Sărata Monteoru, dar şi la Pergam (Turcia) sau Kiev (Ucraina).

Deşi este considerată o fibulă slavă, acest tip a avut o largă răspândire, fiind prezent şi în medii neslave, cum ar fi arealul gepido-avar din Ungaria.

Cercetătorii au analizat elementele componente ale tipului „cu liră” şi au ajuns la concluzia că originea acestuia este bizantină, el derivând dintr-un anumit model de cataramă ce are partea inferioară în formă de liră.

Sursa și sursa foto: Muzeul Județean Teleorman

Cornelia RĂDULESCU