Repere teleormănene: Denumirea comunei Peretu

Pentru perioada geto-dacă, daco-romană și post romană nu există precizări asupra numelui așezării aflate pe moșia Peretu.

Profesorii Mariana și Marian Vânătoru, în „Monografia comunei Peretu, județul Teleorman”, fac o afirmație bazată pe informațiile neprecise date de Ptolemeu, referitoare la această zonă.

Afirmațiile marelui geograf grec (care a trăit în secolul al II-lea e.n.) i-au determinat pe istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu să afirme că „localizările nu sunt sigure”, iar „fixarea precisă…rămâne în sarcina viitorului”.

Pornind de la spusele marilor istorici români, autorii „Monografiei comunei Peretu”, folosind puținele informații de care au dispus, consideră că satul Pirum (localizat de Ptolemeu în S-E Transilvaniei sau în N-E Munteniei) se află în S-V Munteniei, pe malul râului Vedea.

Alături de descoperirile arheologice, în sprijinul acestei afirmații vine etimologia cuvântului „pirum”, care în limba latină înseamnă o așezare (stație) lângă peri pădureți (care cresc din abundență în această zonă).

Istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu spun, în lucrarea „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre”, că mai multe așezări și-au luat numele (în limba latină) de la pădurile sau crângurile din apropiere.

Tot ei explică și numele nou al satului, „Peret”, care înseamnă „o pădure de peri pădureți” sau „localitatea de lângă o pădure de peri sălbatici”, cuvântul „pir-pirum” însemnând „păr”, iar „peret-piretum” înseamnă o pădure de peri sau mai mulți peri la un loc.

Autorii lucrării „Monografia comunei Peretu” au făcut ei înșiși investigații, întrebând bătrânii satului de unde provine numele localității. Toți cei interogați au afirmat că „pe locul acestei așezări de astăzi a fost o pădure de peri sălbatici” și aceasta a dat numele așezării.

Chiar dacă numele localității nu a fost nu a fost mereu același, locuirea a fost permanentă.

Cornelia RĂDULESCU