Repere teleormănene: De vorbă cu Ilderim Rebreanu, scriitorul cu nume de roman cavaleresc (II)

Ioana Rebreanu era o femeie foarte frumoasă, ca o artistă de cinema a anilor ’30-’40 (fotografiile dovedesc acest lucru), acesta fiind primul dintre motivele pentru care Tiberiu Rebreanu s-a îndrăgostit de ea de cum a văzut-o.

Avea o fire hotărâtă, așa cum sunt mai toți teleormănenii, iar fiului ei i-a dat o educație deosebită, ocupându-se de acesta tot timpul.

Tiberiu a obținut un post de jurist-consult la o întreprindere din Ocna Mureșului, unde a plecat în anul 1954, familia urmându-l câteva luni mai târziu iar Ioana Rebreanu nu a mai lucrat.

Mutându-se la Aiud, în 1956, au rămas acolo până în toamna anului 1960, apoi au venit la București, unde Tiberiu se străduia să-și găsească un serviciu pe măsura pregătirii lui profesionale și a calităților intelectuale pe care le avea.

În sfârșit, în anul 1962 a obținut un post de cercetător științific la Institutul de Lingvistică, Filiala Cluj, al Academiei Române.

Astfel, familia Rebreanu a revenit la Cluj, unde a fămas până în 1993.

În comuna teleormăneană Bogdana, Ioana și Ilderim au revenit în vacanțele de vară (bunicul, Gheorghe, a trăit până în 1964, iar bunica, Elena, până în 1974).

Ioana și Ilderim, reveniți în Bogdana în 1993 (într-o casă nelocuită de 20 de ani, căci bunica plecase la unul dintre copii, la Deva), au luat viața de la capăt, refăcând casa.

Ioana Rebreanu a dorit să revină în Bogdana, fiind entuziasmată de faptul că fiul ei acceptase acest lucru.

A trăit până în 2005, fiind 12 ani în locurile natale, desprinderea de ele dându-i multă durere în suflet.

Ioana Danciu, devenită Rebreanu, a fost îndrăgită de ramura ardeleană a Rebrenilor, o vreme locuind la Aiud (1946-1949) cu una dintre surorile lui Tiberiu, Maria-Miți Strat.

Este înmormântată în comuna Bogdana, alături de soțul ei, Tiberiu (adus aici de la Cluj, în primăvara anului 2006).

Întrebându-l pe Ilderim Rebreanu de cine a fost mai apropiat, acesta a răspuns, fără ezitare, că mama a fost cea care l-a înțeles cel mai bine.

Era foarte bucuroasă că a văzut editate primele cărți ale fiului ei, Ilderim, care a reușit să ducă mai departe tradiția familiei.

Cornelia RĂDULESCU