Repere teleormănene: Contribuția teleormănenilor în Primul Război Mondial (I)

De-a lungul timpului, teleormănenii au primit și au ajutat pe mulți transilvăneni, care erau urmăriți de autoritățile Imperiului Habsburgic.

La Revoluția de la 1848, din Teleorman, au participat și transilvăneni veniți aici ca dascăli la primele școli înființate în județul nostru.

În fruntea acestora s-a aflat profesorul Vasile Urzescu, de la școala din Roșiorii de Vede.

În timpul Războiului de Independență (1877-1878), pe teritoriul județului Teleorman s-a format un detașament de 90 de ardeleni pregătiți să treacă Dunărea, printre ei aflându-se și binecunoscutul Badea Cârțan.

„Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor”, înființată în anul 1891, a avut un rol deosebit în lupta pentru Reîntregire.

Această ligă a avut secții la Turnu Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Roșiorii de Vede și în comunele Suhaia și Beuca.

Locuitorii Teleormanului au fost alături de frații lor ardeleni când au declanșat acțiunea memorandistă, în 1892. Astfel, în ziua de 19 aprilie 1892, la Alexandria și Turnu Măgurele au avut loc mitinguri de solidaritate, la care au luat cuvântul intelectuali, țărani și meseriași.

La Alexandria și Turnu Măgurele, în perioada 1892-1918, activa profesorul Gheorghe Secășianu, originar din Transilvania, care a înființat societățile patriotice „Iridenta Română” și „Carpați”, printre membri numărându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici și D.A.Laurian.

Printr-o telegramă adresată congresului românilor de peste hotare, convocat la București, pe 15 martie 1915, locuitorii orașului Zimnicea își exprimau atașamentul față de lupta pentru idealul unității naționale.

În perioada de neutralitate, 1914-1916, guvernul Brătianu a început din toamna anului 1914 tratativele cu Antanta în vederea intrării în război.

Teleormanul și-a adus o contribuție de sânge, dar și una materială în acest război, implicarea populației civile fiind dovedită prin documente.

Cornelia RĂDULESCU