Repere teleormănene: 179 de ani de la nașterea lui Grigore Păucescu

La data de 5 februarie 1842 se năștea la Roșiorii de Vede Grigore G. Păucescu.

Om politic, avocat, mare orator, traducător și publicist de mare valoare, a ocupat mai multe funcții: procuror la Înalta Curte de Casație și Justiție (1868-1871), avocat în Baroul de Ilfov (1871-1897), ministru al Domeniilor Publice (1889-1890), deputat în Parlamentul României (1875-1897), director al ziarelor „Timpul” (1882) și „Epoca” (1885-1887).

Provenind dintr-o familie înstărită de teleormăneni, cu proprietăți în Roșiorii de Vede și moșie cu conac în satul Săceni (Teleorman), tânărul Grigore Păucescu, a studiat la Colegiul „Sfântul Sava” din București și a urmat cursurile Facultății de Drept din Paris, luându-și licența în anul 1865.

Grigore Păucescu a fost o personalitate influentă pentru literatura română, susținându-i financiar pe mulți dintre scriitorii perioadei respective, printre care și pe Alexandru Vlahuță.

Fosta lui casă din București (după unii actualul sediu al Uniunii Arhitecților, după alții demolată pentru a se construi Fundația Regală- actuala Bibliotecă Centrală Universitară) a fost multă vreme centru al vieții mondene și politice bucureștene, cunoscând o mare popularitate și în lumea culturală, aici recitându-se pentru prima dată, de către Mihai Eminescu, „Scrisoarea a III-a”.

Grigore Păucescu a murit la 4 mai 1897, în București. Patru zile mai târziu, bunul său prieten și colaborator, marele scriitor I. L. Caragiale îi făcea în ziarul Epoca (nr. 446 din 8 mai 1897) o frumoasă descriere: „Astfel, omul cu sufletul superior se simțea dator să ne mângâie unde ne doare, să ne facă să uităm, măcar la el acasă, nedreptățirea ce o sufeream pretutindeni aiurea. Când un literat, ori un artist, intra în casa lui Păucescu, era întâmpinat cu acea înaltă considerațiune, cu acele distinse maniere, cu acea dragoste francă și fără afectare cu care este întâmpinat omul de talent în saloanele celui mai cult, mai demn și mai omenos aristocrat, într-un cuvânt cu onorurile datorite unui nobil din partea unui nobil (…) Un așa prieten prețios pentru literatura și arta românească, cu greu vor mai găsi artiștii și literații noștri.”

Întregul articol scris de I.L.Ccaragiale se poate citi accesând următorul link:

http://www.cimec.ro/…/Caragiale-Grigore-Paucescu.htm

Sursa și sursa foto: Muzeul Județean Teleorman

Cornelia RĂDULESCU