Remember Eugen Ionescu * Un mare dramaturg român, întemeietor al teatrului absurd

La 26 noiembrie 1909, acum 109 ani, a văzut lumina zilei la Slatina, judetul Olt, Eugen Ionescu, un mare dramaturg şi eseist francez de origine romana, un incontestabil reprezentant al spiritualităţii româneşti.

Tatăl său, avocat de profesie, s-a numit Eugen Ionescu, purtând acelaşi nume ca fiul său, iar mama lui era Therese Ipcar, fiica unui inginer francez.

După naşterea viitorului scriitor, întreaga familie se stabileşte, pentru o vreme în capitala Franţei , la Paris. O mare parte din copilărie, între 1913 şi 1925, o petrece alături de părinţi, în Franţa, de unde se trăgea mama lui. În anul 1916, Eugen Ionescu – tatăl se întoarce în România, fiind înrolat în Primul Război Mondial.

Până la finele războiului, familia, rămasă la Paris, nu mai are nicio veste despre el.

În timp ce anii copilăriei lui Eugen se desfăşoară în austeritate, tatăl său obţine un post la Poliţia Secretă, stabilindu-se în Bucureşti.

În această perioadă divorţează, se recăsătoreşte, obţinând custodia celor doi copii pe care îi avea din prima căsătorie. Aceasta face că, în anul 1922, tânărul Eugen să fie nevoit să revină în România, împreună cu sora sa.

Învăţând româneşte, urmează cursurile Colegiului „Sf.Sava„ şi obţine licenţa în filologie modernă la Universitatea din Bucureşti, în anul 1932.

Viaţa trăită în familia tatălui, existenţa unei mame vitrege, ca şi caracterul intolerant al tatălui îi accentuează spiritual nonconformist.

Astfel, în anul 1926, el se mută la mama sa, angajată, pe atunci, la o bancă din Bucureşti.

Începând cu anul 1928, scriitorul urmează Facultatea de Litere şi Drept (specializarea în limba şi literature franceza) şi intră în viaţa culturală din Bucureşti, colaborând la diverse ziare şi reviste de prestigiu, precum: “România literară”, “Viaţa literară”, „Facla“, „Zodiac”, „Azi”, “Rampa“, “Reporter”, “Floare de foc“, „Bilete de papagal“.

În această perioadă tine cursuri de limba franceză, ocupă vremelnic un post de secretar cultural în Ministerul Educaţiei şi are ca preocupare activitatea de gazetar.

Desfăşurând o intensă activitate literară, debutează în 1928 cu versuri în revistă „Bilete de papagal“, a lui Tudor Arghezi, iar în volum în 1931, cu o plachetă de versuri intitulată “Elegii pentru fiinţe mici“.

Apărut în 1934, eseul “Nu”, un fals tratat de critică literară, a provocat prin negativismul accentuat un răsunător scandal literar, fiind vizaţi printre alţii şi unii scriitori de renume că Mircea Eliade, Ion Barbu, Cămil Petrescu, Tudor Arghezi. În anul 1938 se întoarce la Paris, cu o bursă de studii, dar când izbucneşte Al Doilea Război Mondial, din patriotism, Eugen Ionescu se întoarce în România.

Decepţionat de situaţia economică din ţară, în 1942, se înapoiază la Paris, unde se stabileşte pentru tot restul vieţii.

În anul 1950, debutează şi i se joacă la Teatrul „Des Noctambules” prima piesă devenită capodopera creaţiei sale, ce deschide drumul teatrului absurd: ”Englezeşte fără profesor“ (“Cântăreaţă cheală”).

Aplecat asupra scrisului, aproape două decenii, scrie continuu teatru, care îl va impune printre numele de prestigiu ale literaturii universale.

Piesele de teatru ale lui Ionescu sunt de două feluri: scurte (conţinând drama golirii de sens a limbajului), cum se întâmplă cu „Lecţia“ (1951), „Scaunele„ (1952), „Victimele datoriei„ (1953), „Amedeu sau Cum să te descotoroseşti„ (1954) şi parabole ale existenţei, ca “Ucigaş fără simbrie„ (1957), „Rinocerii“ (1960), „Regele moare“ (1962), „Pietonul văzduhului“ (1963), „Setea şi foamea„ (1966), ultima piesă aducându-i ascensiunea pe marea scenă a comediei franceze.

Traduse în numeroase limbi, inclusiv în româneşte, scrierile sale, jucate pe mai toate scenele lumii, îl impun pe Eugen Ionescu drept întemeietorul unui nou curent literar, cunoscut sub numele de teatru absurd.

Pentru întreaga creaţie literară ca dramaturg, eseist, critic literar, prozator şi poet, în anul 1969, primeşte Marele Premiu Naţional pentru teatru, iar în 1971 este distins cu înaltul titlu de membru al Academiei Franceze.

Din anul 2009, la o sută de ani de la naştere, scriitorul devine membru post-mortem al Academiei Romane.

Cunoscut în toată lumea ca un admirabil întemeietor al teatrului absurd, Eugen Ionescu se stinge din viaţa, la vârsta de 85 de ani, la 28 martie 1994, la Paris.

Prof. Matota Armeanca Marinela

Scoala Gimnaziala Scurtu Mare