Războiul merelor

Sunt măr de lângă drum şi fără gard,
La mine-n ramuri poame roşii ard,
Drumeţule, să iei fără sfială
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.

Menite sunt aceste sfinte poame
Să-ţi ţină şi de sete şi de foame
Şi cine vrea un somn tihnit şi dulce
La umbra mea e liber să se culce.

Aşa vorbea un măr creţesc, bădie,
Plantat, sub comunişti, de primărie
La margine de drum naţional
Cu gropi care te bagă în spital.

Până-ntr-o zi, când fructul său zemos
Din circuitul natural fu scos
Şi, prezentat „natur” ori stilizat,
În simbol de partid fu transformat.

Ministrul Fuia, mărul natural,
L-a prezentat urgent la tribunal
Şi-acum, acesta este adevărul,
Agricultorii au drept siglă mărul.

Şi au sărit cu gura de prin ţară
Cei din mişcarea zisă „populară”,
Care susţin că dânşii au fost primii
Ce-au prezentat acest simbol mulţimii.

Dar unde-i lege, sigur, nu-i tocmeală
Chiar dacă legea e electorală,
Aşa că Papahagi şi Tomac
Mărunt din buze, pe ecrane, fac

Şi caută prin legile prezente
Ceva scăpări şi nişte argumente
Să poată folosi neapărat
La vot, sigla cu mărul stilizat.

Românii mai lucizi sunt de părere
Că e-n zadar războiul pentru mere
Şi cred, după experienţa lor de viaţă,
Că-i mult mai bună para mălăiaţă.

Mai stilizată sau mai naturală,
Ea poate fi o siglă generală,
Că toţi politicienii, cum s-ar zice,
Nu fac nimic şi-aşteaptă să le pice.

Ba un contract cu statul, negreşit,
Ori un salariu d-ăla nesimţit,
Ba o duducă fragedă la pat,
Ori un viloi imens, plătit de stat.

C.R.