Radu Beligan: „Teatrul este locul binecuvântat unde oamenii pot trăi şi visa împreună. Locul unde, odată ce s-a bătut gongul, ia naştere un miracol.”

S-a născut pe 14 decembrie 1918, în localitatea Galbeni, din județul Bacău, fiind, pe linie paternă, urmașul unuia dintre frații lui Ion Creangă. Însuși tatăl lui a avut o carieră teatrală, întreruptă brusc în urma unui conflict cu Mihail Sadoveanu.

Este un mit din timpul vieții, legenda vie care a încântat publicul prin bogata activitate din teatru, film, televiziune și radio, iar noi am avut onoarea să-i fim contemporani.

„Sunt un băiat de la țară, iar băiatul acesta a luat masa cu regina Angliei”, spunea, cu vocea-i blândă. Dar cel mai mult vorbea despre public: „Publicul este stăpânul meu definitiv. El m-a făcut așa cum sunt azi. Și sunt, slavă Domnului, fericit!”.

Membru de onoare al Academiei Române din anul 2007, pe 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București…

A decis să plece la nemuritori într-o zi însemnată, pe 20 iulie, de Sfântul Ilie.

Cel pentru care „teatrul a fost o credință fără limite”, a plecat dintre noi după ce a interpretat, cu harul cu care a fost înzestrat, timp de peste șapte decenii, roluri celebre, dând personajelor un farmec aparte.

A fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu.

A fost inclus în Cartea Recordurilor pe 15 decembrie 2013, ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru și a continuat să joace încă trei ani…Probabil nimeni nu-l va întrece…

Doctor Honoris Cauza al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (unde a desfășurat și activitate didactică) și al Academiei „George Enescu”, a primit premii și distincții în țară și străinătate: Marele Premiu, acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naționale de Teatru, 2002, Premiul revistei „Flacăra”, 2000 (Adrian Păunescu a iubit valorile întotdeauna), Premiul Galei UNITER, 1995-1996, Premiul Academiei „La Muse” din Florența, 1980, pentru cel mai bun actor de teatru, Premiul Academiei Române, 1997, a fost numit, prin decret prezidențial semnat de către președintele Franței, Jacques Chirac, Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, 2002, fiind decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan și cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofițer”.

„Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul”, iar el a făcut teatru cu pasiune și talent, convins fiind că „dacă Dumnezeu ți-a dat un dar, ești obligat să răspunzi acestui dar”.

Acum cinci a declarat: „ După cum cred că majoritatea dintre dumneavoastră ştiţi, astăzi am împlinit 95 de ani. O viaţă, aproape un secol petrecut în slujba Thaliei. Nu mă întrebaţi când a trecut, pentru că în teatru timpul este relativ. Anii trec adesea ca nişte clipe, iar clipele se scurg adeseori mai greu ca anii. Cert este că, după tot acest timp, pot să afirm cu evidentă satisfacţie că nobila meserie căreia mi-am dedicat existenţa este în continuare la loc de cinste în sufletele românilor. E normal să fie aşa. Teatrul este locul binecuvântat unde oamenii pot trăi şi visa împreună. Locul unde, odată ce s-a bătut gongul, ia naştere un miracol.”

Miracol care lua naștere datorită altui miracol: Radu Beligan.

Cornelia RĂDULESCU