Prin vocea lui Adrian Vasilescu, BNR se spală pe mâini în cazul furtului din casetele de valori
Alertă în toate băncile din România, după ce la Prahova şi Bucureşti, în vară, şi la Piteşti, de curând, hoţii au dat iama în casetele de valori, de unde au dispărut obiecte de valoare şi bani, în cuantum de peste două milioane de euro. Pentru păgubaşi e jale. Pentru că nici o autoritate nu reglementează şi nu e responsabilă de securitatea casetelor de valori, nici măcar Banca Naţională a României, care şi în cazul depozitelor bancare nu garantează decât maximum 100.000 de euro. Dacă ai bani mai mulţi şi ţi-i fură vreun hacker, Dumnezeu cu mila! Isărescu şi colegii de breaslă din băncile comerciale se spală pe mâini ca Pilat din Pont şi dau din umeri.
Şi vorba francezului, cum e stăpânul aşa e şi valetul. Într-o intervenţie televizată, purtătorul de vorbe al BNR, Adrian Vasilescu, care e totodată şi consilier al Guvernatorului îi desfiinţează pe cei care depozitează banii în casete şi nu-i ţin în conturi, spunând că aceştia îi ascund de fisc, de neveste sau de copii.
El uită, sau se face că uită ce înseamnă să ai un depozit bancar în România, unde dobânzile au ajuns atât de mici încât uneori după aplicarea tuturor taxelor şi comisioanelor ieşi în pagubă. Plus că banii pot să dispară din cont ca şi din casete, fie din cauza hackerilor, fie din cauza incompetenţei, incorectitudinii şi chiar a hoţiei funcţionarilor bancari.
Unul dintre păgubaşii de la Piteşti a declarat la televizor că, până în urmă cu câteva luni, banii furaţi din casetă au fost ţinuţi într-un depozit bancar în aceeaşi bancă, dar i-a transferat în casetă din cauza comisioanelor şi a birocraţiei pe care trebuia s-o suporte pentru a face o operaţiune.
De ce nu-şi asumă BNR şi nici celelalte bănci nici o răspundere pentru conţinutul casetelor de valori? De ce este supravegheată camera de tezaur numai până la intrare? Pentru ca în cazul furturilor funcţionarii băncii să fie scutiţi de orice bănuială? Dar cine garantează că hoţii n-au acţionat cu complicitatea unor oameni din bancă, ori că funcţionari bancari veroşi au acţionat pe cont propriu.
Şi-a pus Adrian Vasilescu asemenea întrebări?
Şi el şi Mugur Isărescu au îmbătrânit în fruntea Băncii Naţionale, dar credem că a venit vremea pensionării. Sub oblăduirea lor băncile din România au devenit adevărate fabrici de făcut bani, care în cele mai multe cazuri sunt dirijaţi spre băncile-mamă, care sunt în majoritatea cazurilor străine.
Băncile din România, indiferent de originea capitalului, şi-au pierdut menirea economică, devenind mai degrabă instituţii speculative.
Pentru agenţii economici e un adevărat calvar să contracteze un credit, garanţiile cerute fiind uriaşe iar cheltuielile de administrare pe care le solicită banca depăşind orice limită a bunului simţ. Ce au făcut domnii Isărescu şi Vasilescu pentru schimbarea acestei stări de lucruri.
În loc să găsească soluţii pentru ca băncile să devină un sprijin real pentru economie, domnul Isărescu se gândeşte la politică şi se uită cu interes la sondaje, să vadă cum mai stă.
Agenţii economici din România au ajuns la decapitalizare şi din cauza sistemului bancar care atunci când e vorba de creditare te poartă cu lunile pe drumuri, dar te execută silit, dacă e cazul, cât ai bate din palme.
E nevoie de un aer proaspăt în sistemul bancar românesc şi domnul Isărescu ar trebui să se retragă la Drăgăşani, să-şi administreze podgoriile şi să-şi crească nepoţii. Să-l ia şi pe domnul Vasilescu cu dumnealui, să-i dea o puşcă de jucărie şi să-l pună să sperie graurii.
C.O.
Despre autor
