Preşedintele bagă băţul prin gardul USL

Luni seara, la B1 TV, preşedintele Băsescu a devenit analist politic şi a încercat să pară neutru, deşi n-a suflat o vorbă despre dezastrul dreptei, fărâmiţată ca o vază spartă, contribuţia sa la ajungerea în acest stadiu fiind decisivă.
A vorbit în schimb cu asupra de măsură despre USL, iar firul roşu care a străbătut întregul discurs a fost inducerea ideii că USL nu se va rupe. Pare ciudată această schimbare de macaz, în condiţiile în care de la constituirea USL Traian Băsescu şi sateliţii săi politici şi mediatici n-au vorbit decât despre spargerea iminentă a coaliţiei dintre PSD şi PNL.
Este prima dată când previziunile preşedintelui sunt total opuse dorinţelor lui, ceea ce nu prea îi stă în caracter. Asta doar la nivelul aparenţelor, pentru că în sinea lui preşedintele ştie că singura sa şansă de a mai avea „potenţial de negociere” la finalul mandatului este ruperea USL, astfel încât el să poată juca un rol în coagularea dreptei, liberalii fiind obligaţi, în cazul ieşirii din coaliţie, să-şi caute aliaţi. Deşi nici „dreapta unită” n-are prea multe şanse să conteze la alegerile prezidenţiale, indiferent de candidatul pe care l-ar susţine.
Dar merită să încerce, pentru că altă şansă n-are de a mai conta în viaţa politică până la sfârşitul mandatului. Serviciile au început să nu mai răspundă „întocmai şi la timp” la ordinele prezidenţiale, singurii care mai răspund la comenzi fiind procurorii DNA şi inspectorii ANI, alături de consilierii prezidenţiali. Iar până acum în asta stătea forţa lui Traian Băsescu, care, pe deasupra, avea şi susţinerea PDL, un partid care se confunda cu preşedintele şi care aum se pare că e în totală opoziţie cu el.
De exemplu, în replică la oferta lui Traian Băsescu de a fi susţinătorul lui Crin Antonescu, drept candidat al dreptei la prezidenţiale, Raluca Turcan declară că mai bine şi-ar tăia mâna decât să-l voteze pe liderul liberal, care este, după părerea ei, „retrograd şi antieuropean”.
Dar Traian Băsescu ştie că „încercarea moarte n-are” şi de aceea, dorind să rămână în centrul atenţiei, vine cu o nouă strategie: face din „coabitacul” Ponta un „nimeni” politic şi din iresponsabilul „nefrecventabil” Crin Antonescu un candidat cu şanse la preşedinţie, dar cu o singură condiţie: liberalii să rupă USL.
Prin această manevră el speră să trezească orgoliul rănit al talibanilor din PSD (lideri, militanţi, simpatizanţi) care să e simtă lezaţi de dependenţa de PNL a proiectelor politice şi să adâncească fisurile existente, mai ales la nivel local, în USL.
Dar e într-adevăr dispus Traian Băsescu să-l sprijine pe Antonescu? Mai degrabă, nu. Pentru că instinctul său politic îi spune că liberalii, PDL şi cioburile care se pretind de dreapta, nu vor putea niciodată să depăşească 30-35%. În timp ce PSD, poate depăşi oricând 50%, dacă adună în jurul său UDMR, minorităţile, conservatorii şi progresiştii, la care se pot ralia rămăşiţele defunctelor PRM şi PPDD.
Aşa că PSD este formaţiunea vizată de Traian Băsescu, şi pe social-democraţi contează el să-i asigure liniştea la sfârşitul mandatului. Dacă nu în politică, măcar să-l lase să obţină producţii record pe moşia de la Nana.
De ce să nu zică orgolioşii din PSD că merită o alianţă secretă sau pe faţă cu Băsescu, ca să aibă un om de-al lor la Cotroceni? Pe asta mizează preşedintele jucător.
Dar, în mod sigur, există destule minţi lucide în USL care înţeleg că populaţia n-a votat coaliţia cu gândul că va aplica măsuri de stânga sau de dreapta i pentru că reprezenta o alternativă la regimul Băsescu. Mai departe vă lăsăm pe dumneavoastră să trageţi concluziile.

C.O.