Poveste despre Moş Crăciun

Naşterea Domnului sau Crăciunul este pentru lumea creştină o mare sărbătoare a credinţei şi a luminii. E momentul în care ne amintim că avem suflete de copii şi ne bucurăm să dăruim şi să primim.

Referindu-ne la Moş Crăciun, cel darnic şi bun, de prea puţine ori ne-am întrebat de unde îşi are acesta originile.

Potrivit tradiţiei povestea lui Moş Crăciun a început în Scandinavia, acolo unde zeul suprem în mitologia nordică era aşa-zisul Odin.

Acesta era un om înalt cu barbă mare, despre care se spune că obişnuia să călătorească pe cer în timpul solstiţiului de iarnă, hotărând cine va muri şi cine va prospera în anul următor.

În ajunul sărbătorii, cunoscută sub numele de “Yule“, zeul le oferea daruri copiilor. Aceştia îşi umpleau ghetele cu legume şi primeau de la Odin dulciuri, în schimb.

Cu timpul, în secolul al IV-lea apare primul predecesor al lui Moş Crăciun din tradiţia creştină: Sfântul Nicolae.

La începutul secolului al XVII-lea, legenda Moşului a ajuns prin intermediul coloniştilor olandezi, care îl numeau pe Moş Nicolae “Sinterklaas“, şi în America. Dar legenda a devenit cunoscută două sute de ani mai târziu.

Povestea Moşului a aprins imaginaţia pastorului american Clement Moore, care a scris un poem pentru copiii săi despre un spiriduş vesel care împarte cadouri din sania să trasă de reni.

A fost publicată pentru prima dată în ziarul “Sentinel“ din New York pe 23 septembrie 1823, iar creaţia acestuia a devenit în anii următori foarte căutată, ajungând în mai multe cotidiene din Statele Unite, fiind tradusă şi publicată apoi în întreaga lume.

Dar nimeni nu ştia cum arată acest Moş. O imagine relativ familiară a Moşului a fost creată în anul 1863 de către Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului “Harpers Weekly”, care l-a prezentat pe Moş Crăciun într-o tunică roşie îmblănită, cu o centură lată de piele.

Thomas Nast e şi cel care a promovat în 1885 ideea ca reşedinţa lui Moş Crăciun se afla la Polul Nord.

Această problemă a apărut în 1925 când s-a descoperit că nu existau reni la Polul Nord, aşa ca reşedinţă Moşului a fost mutată în Laponia.

Dincolo de toate Crăciunul rămâne momentul în care putem atinge un echilibru între semnificaţia religioasă şi aspectul comercial care a cuprins această sărbătoare a bucuriei şi veseliei.

Să nu uităm că minunata sărbătoare are în atenţie cel mai important lucru: omul şi familia.

Aşadar, să ne bucurăm de venirea lui Moş Crăciun, de Sărbătoarea Naşterii Domnului, “maica tuturor sărbătorilor“, după cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur.

Leon Armeanca