Ponta nu trebuie să se lase învelit în staniol

Poate doar Ion Iliescu, în „Duminica Orbului”, a mai fost votat cu atâta încredere şi speranţă de către români, aşa cum s-a întâmplat pe 9 decembrie 2012, cu Ponta şi Antonescu. Aversiunea cetăţenilor faţă de guvernarea Băsescu – Boc era atât de mare încât în preajma alegerilor se spunea că şi o coadă de mătură, cu sigla USL pe ea, poate câştiga un colegiu. Aşa că cei doi copreşedinţi ai Uniunii Social Liberale n-ar trebui să uite nici o clipă că votul de la parlamentare a fost preponderent negativ şi că „perioada de graţie” acordată fiecărui guvern după investire nu se mai măsoară în ani, ci în luni. Şi au trecut deja şase, şi chiar dacă nu se pot face minuni într-o jumătate de an, ar trebui să se întrezărească măcar o schimbare de abordare a marilor probleme cu care se confruntă ţara.
Şi ce observăm? Aceleaşi camarile puchinoase şi aceiaşi valeţi buni la toate, care pun interesul naţional sub birouri, pentru că pe blaturi, între laptot şi fax, zac contractele care urmează să fie semnate pentru ca apoi să le umfle conturile, încearcă să-i învelească în staniol pe Ponta şi Antonescu, astfel încât aceştia să piardă contactul cu realitatea, iar ei să-şi poată vedea liniştiţi de treabă.
De aceea guvernul joacă bătuta pe loc, în timp ce tot mai multe societăţi comerciale falimentează, locurile de muncă dispar, multinaţionalelor li se aşterne covorul roşu şi li se asigură nenumărate facilităţi, în timp ce capitalismul românesc e dinamitat şi din interior şi din exterior. Lobbyşti de talia lui Wesley Clarke, ori fostul ambasador american Mark Gitenstein se învârt în jurul lui Ponta pentru a promova, primul Roşia Montana şi Gold Corporation, iar al doilea Chevronul, cu gazele de şist.
Aşa că teme care au contribuit la câştigarea alegerilor de către USL, Roşia Montana, gazele de şist şi gazele de pe platoul Mării Negre, revin în actualitate, dar abordarea e total opusă. Cabinetul Ponta e de acord că Roşia Montana poate fi o bună afacere pentru România, că exploatarea gazelor de şist ne poate asigura independenţa energetică iar fracturarea hidraulică nu e chiar atât de periculoasă, avizele de explorare fiind deja semnate de Rovana Plumb. Şi lista „răzgândirilor” ar putea continua.
Majoritatea românilor a înţeles că este în interesul unei bune guvernări coabitarea instituţională între premier şi preşedinte, dar le este greu să înţeleagă de ce s-a aşezat brusc liniştea peste scandalurile financiare relevate de presă şi de corpul de control al primului ministru. Şi de ce, dintr-o dată, cuţitele şi săbiile verbale fluturate în campania electorală, care urmau să fie înfipte în inima corupţiei pedeliste au fost băgate în teci şi uitate prin sertare.
Unii se gândesc că nenorocita de coabitare s-a extins şi se manifestă şi între cercurile de interese din cele două tabere, confirmând vechiul proverb care spune: „corb la corb nu-şi scoate ochii”. Iar asta ar putea explica de cei doi sunt permanent ţinta televiziunilor de ştiri şi principalelor ziare printate, şi prezentaţi fie ca Feţi Frumoşi fie ca Sluţii Pământului, funcţie de interesele mogulilor.
Iar baronii şi baroneţii de toate culorile îşi freacă mâinile şi aşteaptă momentul când cei doi lideri vor capitula sau vor renunţa la ceea ce au promis.
E clar că proiectul politic al USL este dinamitat de camarile şi s-ar putea rata un proiect politic în care românii şi-au pus atâtea speranţe. Dar odată cu acest proiect politic, Victor Ponta şi Crin Antonescu se vor rata şi ei ca politicieni de prim rang.
Iar dacă Antonescu mai are o scuză, el neavând atribuţii executive, Victor Ponta, care e şeful unui guvern cu o susţinere parlamentară de peste 70%, nu va găsi niciodată cireşul după care să se ascundă, pentru că are toată susţinerea populară dacă ar vrea să dea de pământ cu leprele de toate culorile.
Sunt destui procurori profesionişti în DNA şi suficienţi judecători cu frica lui Dumnezeu şi dreptate în suflet pentru a aduce şerpăria transpartinică în spatele gratiilor.
Dacă nu va pune piciorul în prag şi se va lăsa înfăşurat în staniol, ca o ciocolată, Victor Ponta va avea soarta lui Boc şi mai mult decât atât, dacă eşecul său îl va „rebrendui” pe Traian Băsescu.

C.O.