Partidul păcăliciului sau păcăliciul partidului?

Devine tot mai clar faptul că PPDD e un partid de laborator, care a apărut pe eşichierul politic dintr-o necesitate conjuncturală a anumitor grupuri de interese.
Iar dacă analizăm întâmplările ciudate prin care a trecut Dan Diaconescu până să-i vină brusc ideea de a deveni „salvamarul poporului” nu e greu de ghicit cine se afla la butoanele cuptorului cu microunde în care se cocea PPDD, „partidul tomberon”, în care trebuia adunat electoratul rezidual al PSD şi peremiştii rămaşi fără busolă, după ce tribunul a luat-o razna şi face naveta între Bruxelles şi studiourile televiziunilor din Bucureşti, unde face rating lui Capatos şi Măruţă.
Transformând OTV în tribună electorală, de unde, alături de Barbu şi Condurăţeanu, promiteau marea cu sarea disperaţilor de sărăcie, Dan Diaconescu a reuşit o performanţă neaşteptată la parlamentare, care a făcut din partidul său o formaţiune politică cu un potenţial de negociere serios, aşa că DD a putut raporta: „Misiune îndeplinită!”.
Din păcate, pentru strategii care au demarat experimentul, ei n-au luat în calcul două lucruri esenţial: creşterea exponenţială a nemulţumiţilor de modul catastrofal în care Cabinetul Boc a gestionat criza, pe de o parte, iar pe de alta mesajul coerent şi aparenţa de solidaritate a USL.
Ajuns la un scor aproape egal cu al PPDD, PDL a devenit neinteresant pentru creatorul său, Traian Băsescu, pentru că era imposibilă crearea unei majorităţi care să-i permită să numească un premier din stirpea lui Boc. Aşa că PPDD şi-a pierdut raţiunea de a fi. Iar cum parlamentarii săi erau un fel de oaste de strânsură, au început să apară primele dezertări. Iar cum liberalii, conservatorii şi social-democraţii abia aşteptau asta, s-a dovedit încă o dată cât adevăr conţine zicala care spune „nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte”.
PPDD, atâta cât a mai rămas din el, se transformă pe zi ce trece dintr-un „partid balama”, care urma să decidă majorităţile în Parlament, într-un „partid nechezol”, care ar putea înlocui unul dintre partidele din USL. Iar dacă Simona Man spunea, la congresul social-democraţilor, că partidul său i-ar putea scăpa de PNL, Dan Diaconescu anunţa într-o emisiune televizată că PPDD ar fi oricând dispus să-i scape pe liberali de PSD. Iar acest joc de-a „uite popa, nu e popa” îi enervează pe reprezentanţii din Parlament ai partidului şi-i dezamăgeşte pe susţinători, care se întreabă cine conduce de facto partidul.
Răspunsul îl dă parlamentarul ieşean Blăjuţ, proaspăt demisionar din PPDD, care afirmă răspicat: „Nu Dan Diaconescu conduce partidul, ci Simona Man şi gaşca din jurul ei”, adăugând că „au format un sistem tenebros care gâtuie partidul”.
Aceste declaraţii întăresc percepţia aproape generală că Dan Diaconescu n-a fost altceva decât o marionetă pe care păpuşarii profesionişti au manevrat-o în funcţie de cerinţele strategice ale obiectivului pe care şi l-au propus. De ce l-au ales pe Dan Dioaconescu, dintre toţi patronii de posturi tv? În primul rând era vulnerabil şi avea de ales între a intra în horă şi a zace într-o celulă. Iar în al doilea rând pentru că era comunicatorul perfect pentru a manipula segmentul de populaţie vizat de „laboranţi”. Această ultimă calitate a fost, probabil, unul dintre motivele pentru care Dan Diaconescu a fost lăsat în afara conducerii executive a partidului.
Rămas şi fără „tribuna electorală” care era OTV, Dan Diaconescu a devenit complet neinteresant şi, dacă până la declanşarea hemoragiei parlamentare, el era menţinut în actualitate de posturi tv „prietenoase” ca B1 Tv şi România Tv, care-l invitau în talk-show-uri ori îi solicitau telefonic opinia, acum apariţiile sale sunt din ce în ce mai rare.
Zilele trecute, un pepedist alexăndrean care s-a înscris pentru prima oară într-un partid, după revoluţie, convins de promisiunile lui Dan Diaconescu, îl numea pe fostul său idol „păcălici” şi spunea că partidul trebuie să-şi schimbe titulatura, păstrându-şi sigla. Propunerea sa era următoarea: Partidul Păcăliciului Dan Diaconescu.
Altcineva din grup a ţinut să-l atenţioneze că mai degrabă Dan Diaconescu a păcăliciul partidului, pentru că n-are nici un cuvânt de spus. Din simplul motiv că „n-are ochi albaştri”. Ce-o fi vrut să spună, numai el ştie.

N.P.