Pamfletul din nou * Moartea noastră, ce-ați făcut cu ea?

Protecția vieții și demnității umane este condiția esențială a credibilității și vitalității unei democrații. Creștinismul, în cele peste două milenii de existență, a consacrat că demnitatea umană trece dincolo de hotarul vieții, trupul celui trecut în neființă fiind pregătit cu grijă și respect pentru întâlnirea cu eternitatea. De veacuri, românul credincios a păstrat în ladă veșmintele cele mai bune în care urma să fie îngropat, iar înainte de punerea în sicriu trupul trecător era spălat cu grijă și respect.

Azi, la 21 de ani de la începutul mileniului despre care se spune că va fi religios sau nu va fi deloc, cei care conduc România călare pe Covid și cu sabia stării de alertă în mâini calcă în picioare nu numai viața, ci și moartea românilor. De peste un an de zile, înhumarea celor decedați din cauza cumplitului virus amintește de desfășurarea sălbatică de eradicare a pestei porcine, unde groapa comună ține loc de mormânt, iar sacul de plastic devine sicriu.

Au trebuit să moară, în câteva zile, 3 reprezentanți de frunte ai muzicii lăutărești pentru ca populația obosită și stresată să conștientizeze atacul la condiția umană al nătângilor care nu știu ce să facă cu țara care le-a fost dată pe mână de tabletele STS. Iar marii ierarhi să dea cu pumnul în masa Secretariatului pentru Culte, înainte ca semidocții, cu sau fără diplomă, de la Ministerul Sănătății să aplice „procedura Caragea”, acel Vodă care arunca morții ciumei în gropi comune și da foc la bordeiele în care zăcuseră.

La acest minister de elită, semidocții și mediocrii stăpânesc și decid fără să știe și fără să înțeleagă și de aceea măsurile anticovid au părut și par a fi scrise de măcelari și hingheri, nu de medici și politicieni responsabili, de aceea cei cărora li se adresează le privesc ca pe un sacrilegiu, ca pe un atac revoltător la condiția umană și la credință. Pentru cei care au refuzat să jure cu mâna pe Biblie, care au creierele îmbâcsite de progresism și neomarxism, omul contaminat de Covid trebuie tratat rapid și cu strictețe sanitară, iar când se întâmplă să mai și moară, ca un animal. Ei n-au nici știința, nici credința ca să știe că omul nu este doar o ființă trecătoare din carne și oase, ci una care are conștiință și spirit, demnitate și onoare, rude de sânge și prieteni, astfel că nu dispare fără urmă niciodată, jertfa lui Hristos cununându-l cu veșnicia.

Pe măsură ce valul trei al pandemiei lovește lumea și, implicit, România, ies tot mai mult la iveală contradicțiile din Coaliție cu privire la gestionarea crizei coronavirusului, care au creat în rândul publicului senzația că actuala guvernare nu funcționează în parametrii normali, iar în această privință USR pune cu hărnicie paie pe foc. Oportunismul și imaturitatea politică a miniștrilor lui Barna și Cioloș îi împing pe aceștia să uite că o coaliție acționează eficient atunci când comunicarea este coerentă iar rufele se spală în familie.

În plină criză sanitară, când de criza economică se vorbește foarte puțin, măsurile antipandemice sunt contradictorii, schimbându-se de la o zi la alta și chiar de la o oră la alta. Cîțu, Bode și Arafat vorbesc despre o atenuare a măsurilor restrictive privind înmormântarea, dar din cealaltă parte sare Voiculescu și, prin vocea adjunctei Andreea Moldovan, cere carantinarea totală a întregii țări. Iar aceasta nu face decât să întărească percepția publică că România este condusă azi de o coaliție de conjunctură care urmărește mai degrabă câștigurile politice de moment. Care, pe termen lung, îi poate rezerva soarta CDR, cu USR-PLUS jucând perfect rolul PDL.

Carmen ROBESCU