Pamfletul din nou * Covidul, sarmalele și globalizarea

Spațiul nostru fatalist-mioritic, bântuit de Covid, este de vreo două săptămâni locul unde agenda politicienilor nu are nimic de-a face cu agenda cetățenilor. În timp ce proaspeții aleși sunt ocupați cu marea ciolaniadă, românii își bat capul cum să împace Covidul cu samalele și caltaboșii, pentru că, sub masca stării de alertă, țara e închisă a doua oară.

Găștile de incompetenți care ne conduc, deși știu că sistemul sanitar e tocmai bun de băgat la ATI, i-au lăsat pe doctori la putere, fugind de răspundere ca dracu de tămâie. Iar medicii își fac datoria cum știu și pot ei mai bine, dar în nici un caz din rahat bici, care să mai facă și plici.

Este clar că România europeană și democratică a evoluat de la comedia de moravuri a lui Caragiale la teatrul absurdului al lui Eugen Ionescu. Așa se face că medicii fac politica guvernului în materie de pandemie, iar politicienii dau ordonanțe de urgență care reglementează măsuri sanitare. În acest balamuc nu trebuie să ne mai mire că minți infantile ne impun configurația fizică din jurul mesei de Crăciun, interzic colindele și slujbele religioase și ordonă urmărirea cetățenilor din momentul ieșirii pe poarta ogrăzii sau din scara blocului. Și să fie amendați dacă le cade masca de pe nas sau o uită prin buzunare.

E aproape sigur că după sărbători, clasicul Covid 19 și Covidul mutant din Regatul Unit vor închide pentru a treia oară țara. Politicienii noștri n-au curajul s-o spună dar luni, Orban-ul de la Budapesta a spus că după vaccinarea în masă situația va fi o perioadă mai ușoară dar, “în baza situației actuale trebuie să ne pregătim pentru faptul că, cel mai probabil, starea de alertă privind pandemia va fi menținută pe tot parcursul anului 2021”.

Este clar că “stăpânii lumii” au prins gustul botniței, al arestării la domiciliu sau pretext medical, gustul stării de urgență, gustul măsurilor care încalcă libertăți individuale și colective, care pregătesc “marea resetare”. Adică schimbarea din temelii a civilizației umane. Iar asta înseamnă trecerea de la o societate cu rădăcini istorice și culturale la o societate virtuală, dematerializată, unde bucuria “șopingului” va fi înlocuită de comenzile de rutină la magazinele on-line iar tele-munca și tele-școala ne vor îndepărta unii de alții și omenirea va deveni o sumă de Robinsoni, fără trecut și fără viitor, fiecare dintre ei temându-se de aproapele său, pentru binele său.

S-ar putea ca după criza Covid să ne obișnuim cu cei patru pereți în așa hal încât alergatul, fără mască, printr-un parc, să ni se pară o blasfemie iar când identitatea digitală va triumfa, vom fi uitat demult urările tradiționale, iar de Crăciun ne vom trimite mesajul universal: Globalizare fericită!

Carmen ROBESCU