Pamfletul din nou * Bătălia cartoanelor

Am trăit până mai ieri cu iluzia că dreapta e mai școlită decât fraierii de stânga, care au dat bacu’ la 36 de ani, au terminat facultatea la 42 pe la Bioterra, Spiru Haret și alte fabrici de diplome împrăștiate peste tot cuprinsul țării. Dar ca orice iluzie și aceasta s-a spulberat sub vânturile realității crude și neiertătoare.

Te uiți prin CV-urile lor și nici urmă de Oxford, Cambridge, Yale sau Sorbona. Niște obscure “fabrici de diplome”, de data asta occidentale, unde cu câteva zeci de mii de euro pe an poți obține orice specializare îți doresc babacii ori chiar tu, personal.

Ce diferență este între Valeriu Zgonea, fostul coleg al lui Mihai Viteazul, și madam Ursache, os de răzeși, contemporani cu Ștefan cel Mare și Sfânt, care crede că postul de secretar de stat i se potrivește mănușă și, mai ales, i se cuvine ca urmașă a urmașilor, “în veacul vecilor”.

Îl mai țineți minte pe ministrul Economiei din primul guvern PSD, mecanicul auto al lui Arsene de la Neamț? Omul parcă fusese coleg de bancă cu ministrul Grindă. Spre deosebire de ministrul liberal, acesta prefera să împingă un Hummer pe rampă prin efort personal, decât să se întâlnească cu ziariștii.

Cât despre Voiculescu, ministrul Sănătății la al doilea mandat, absolvent glorios al liceului din Pucioasa, ce să mai zicem?! Din 2016 și până azi el n-a reușit să găsească diploma de absolvire a unei facultăți din Viena din simplul motiv că n-a absolvit nici una. Se pare că doar calitatea de nepot al lui Nick Voiculescu, mare mahăr în industria medicamentelor, este suficientă pentru a ajunge ministru.

Dar ce ziceți de Șoșoacă, acest Vadim cu fustă, mai guraliv și mai puțin citit, dar mult mai des citată în mass media contemporane? Nu-i așa că n-are concurență? Deocamdată. Pentru că nu se știe cine poate să vină pe turnantă. În nici un caz Raluca Turcan, absolventă a unei “universități” din Moscova, limba rusă nepermițându-I să se exprime la fel de colorat ca avocata, fostă de AUR.

L-am lăsat la urmă pe premierul Cîțu, a cărui evoluție școlară pare un roman de aventuri. După ce a terminat 10 clase, criza adolescenței l-a împiedicat să urce următoarea treaptă și s-a trezit la profesională. A fost salvat de ambiția și eforturile părinților, care l-au împins, discret, spre liceu. După ce a picat de două ori la ASE, a aterizat lin la o “particulară“ din București, iar de aici a ajuns în SUA. Și cum America este țara tuturor posibilităților, nu e de mirare că a terminat un colegiu (cu taxă). Comparat cu Viorica Dăncilă pare o lumină, dar mai prost stăm când îl comparăm cu el însuși.

Trăgând linie, putem afirma că după 30 de ani de democrație, stânga și dreapta sunt la egalitate când e vorba de hoție și de prostie. Meciul continuă la capitolele “urmași de comuniști” și “urmași de securiști”, iar rezultatul rămâne deschis. Până când va dura meciul? Până când arbitrul, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, politizat și el până-n măduvă, va fluiera. Sperăm că nu a pagubă.

C.R.