România pare o ţară sub asediu. Ambasadorii unor ţări occidentale importante fac potecă la Parlament. Preşedintele rânjeşte mânzeşte de nu-l încape ecranul, iar Ponta şi Antonescu au dat în bâlbâială ca nişte absolvenţi prinşi cu fiţuica la bacalaureat.
Grenada care le-a explodat în mână parlamentarilor şi care a provocat tot talmeş-balmeşul mediatic nu e de fapt decât o fumigenă fabricată de un suporter stelist, care a reuşit să strecoare pe sub nasul jandarmilor pucioasa şi oxidul de mangan, ascunse în bikineii prietenei.
Prostie, inconştienţă, ignoranţă, şmecherie de cartier şi incompetenţă juridică au fost lansate în spaţiul mediatic şi România e din nou Românistanul de astă vară, când Europa şi America se uitau la noi ca la nişte cimpanzei care reuşiseră să dea cep butoiului cu palincă.
Preşedintele, care ar fi trebuit să fie factorul de echilibru, care să-i cheme pe toţi ipochimenii porecliţi oameni politici la sfat pentru a lămuri lucrurile, umblă cu bricheta aprinsă printre butoaiele cu praf de puşcă şu urlă cât îl ţin bojocii că e lovitură de stat şi că Parlamentul trebuie dizolvat. Bucureştiul a devenit un Kiev mai paşnic iar Băsescu un Ianukovici mai ridat, pentru că „uischiul” nu se compară cu votca.
Trezite din somn Koveşi şi Hăineală înroşesc telefoanele spre amicele de la Bruxelles, iar Înalta Curte şi CSMUL trag clopotele a năvală şi primejdie.
Şi toată această vânzoleală, în care nu se mai deosebeşte om de tovarăş şi pedelist de uselist, are o cauză atât de banală încât dacă ar avea un strop de minte, de bun simţ şi de demnitate, toţi cei implicaţi, de la stânga la dreapta şi invers, ar trebui să-şi dea demisia şi să ne lase să mâncăm şoriciul în tihnă, că fără ei n-are cum să meargă mai prost treburile în ţară.
Iată, mai jos, textul introdus în Noul Cod penal pe care incompetenţa unora şi interesele altora l-au transformat în măr al discordiei punând România în stare de război: “Sunt exceptaţi de la dispoziţiile art. 147, Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, precum şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat, aceştia răspunzând penal, civil sau administrativ în conformitate cu dispoziţiile legilor speciale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu dispoziţiile dreptului comun, cu respectarea dispoziţiilor prezentului alineat”.
E clar că toţi zurbagii care ţipă că parlamentarii nu mai pot fi urmăriţi pentru acte de corupţie, că nu mai intră sub incidenţa ANI şi alte aberaţii, ori n-au citit articolul ori l-au citit dar neuronii au fost prea obosiţi pentru a-i înţelege conţinutul.
Singurul „adevăr” din cele pe care le clamează este acela că, într-adevăr, un parlamentar nu mai poate fi cercetat, urmărit, condamnat sub titulatura de funcţionar public, dar aleşii neamului pot fi cercetaţi şi condamnaţi conform statutului parlamentarilor care precizează clar starea de incompatibilitate, conflictul de interese, când şi cum eşti cercetat de ANI, de procurori etc, inclusiv pentru trafic de influenţă.
Parlamentarii nu pot fi acuzaţi de abuz în serviciu pentru că nu există subiectul material. Deputaţii şi senatorii fac legi, asta este slujba lor şi n-au a răspunde decât în faţa alegătorilor dacă fac o lege proastă sau numai o votează, ori dacă fac declaraţii politice, indiferent de conţinutul lor.
Şi toţi contestatarii acestui articol fac o greşeală capitală ignorând un pasaj esenţial din articolul incriminat: „aceştia răspunzând penal, civil sau administrativ în conformitate cu dispoziţiile legilor speciale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea”.
Dacă toate aceste lucruri ar fi fost analizate în linişte, în dezbateri publice, dacă CSM-ul şi organizaţiile profesionale ale magistraţilor ar fi fost consultate sau măcar ar fi avut loc o dezbatere serioasă în Camera Deputaţilor, acest război al declaraţiilor contradictorii, care face mult rău României, ar fi fost evitat.
Dar totul s-a întâmplat pe furiş şi în fugă, la miezul nopţii, când lumea doarme iar jurnaliştii se trag către casă. Valeriu Zgonea, această Roberta Anastase cu şliţ la pantaloni n-a făcut altceva decât să profite de absenţa lui Ponta din ţară, şi împreună cu o gaşcă divers colorată politic, a pus la cale tot circul care a urmat, cu legile graţierii şi amnistiei şi modificările la Codul penal.
Iar Traian Băsescu, împins la mantinelă cu dosarele Nana şi Ştefăneşti, nu putea rata prilejul de a le da un cap în dinţii lui Ponta şi Antonescu, cei care conduc, cel puţin formal, USL-ul.
Să sperăm că după aproape o săptămână de vâlvoreală generală patimile se vor mai potoli şi lucrurile vor reintra în normal. Măcar cât ţin sărbătorile. Dacă nu, România va rămâne în centrul atenţiei şi mulţi o vor privi ca pe un balamuc cu porţile deschise, de unde au plecat doctorii.

Şt. B.