Românii se numără printre cei mai privilegiaţi pământeni în ceea ce priveşte asigurarea unui acoperiş deasupra capului. „Privatizarea” moştenirii locative a regimului comunist a făcut ca majoritatea celor care locuiesc în mediul urban să intre în posesia apartamentelor pe care le ocupau ca chiriaşi, iar în mediul rural, prin tradiţie, nu există decât în cazuri excepţionale chiriaşi.
Dacă suprafaţa şi confortul apartamentelor sunt discutabile, este o certitudine că locatarii în calitatea lor de proprietari, sunt responsabili de întreţinerea şi integritatea spaţiilor de locuit dar şi a celor comune. Dar, din păcate, nu toată lumea are simţul responsabilităţii în calitate de proprietar şi, mai ales, gradul de civilizaţie impus de convieţuirea cu cel care, având acelaşi statut, au aceleaşi drepturi şi îndatoriri.
Aşa se întâmplă cu subsolurile, care aparţin de fapt tuturor, parcă n-ar aparţine nimănui, fiind complet neglijate. Deşi aici se găseşte toată infrastructura care asigură ajungerea şi evacuarea apei în fiecare apartament, ca să nu mai vorbim de coloanele de evacuare a apei folosită la toaletă.
Aşa se face că cei care locuiesc la parter trăiesc permanent cu coşmarul că pot fi inundaţi de mizeriile refulate din cauza conductelor înfundate sau sparte. Sparte din cauza vechimii conductelor, care nu mai fac faţă presiunii apei ori înfundate din neglijenţa criminală sau nesimţirea fără margini a unora dintre locatari. Dar oalele sparte şi eliminarea dopurilor le plătesc cei care locuiesc la parter şi rareori există gesturi de solidaritate în care locatarii pun mână de la mână ca să acopere cheltuielile. Care nu sunt mici, pentru că serviciile de canalizare asigurate de Apa Serv sunt gratuite numai pentru reţelele exterioare, pentru reparaţiile de interior aplicându-se tarife care înseamnă circa 30 de euro pe oră, iar dacă se intră şi cu 5 minute în ora următoare tariful se aplică pentru ora întreagă. Aşa că vă imaginaţi cât plăteşte ghinionistul pentru o intervenţie de câteva ore, aşa cum s-a întâmplat în cazul real care a stat la baza acestor consideraţii.
Şi pentru că e vorba de o realitate, iată ce au scos instalatorii de pe conducta înfundată: oase de pui, un prosop, foi de varză, două periuţe de dinţi, vată folosită şi felii de gutuie. Au mai existat şi alte resturi menajere, care din cauza nămolului depus pe ele nu puteau fi identificate.
Cât despre subsolul blocului, acesta e inundat, ca majoritatea subsolurilor tehnice din municipiu, ceea ce reprezintă un pericol pentru infrastructura clădirilor, dar şi pentru sănătatea locatarilor, fiind adevărate crescătorii de ţânţari. Iar la toate astea, în sezonul cald, se adaugă mirosurile pestilenţiale.
Teoretic, problemele acestea ar trebui rezolvate de locatari, dar în Alexandria sărăcia e la ea acasă, şi celor care locuiesc la bloc le-ar fi imposibil să acopere din surse proprii cheltuielile cu repararea instalaţiilor şi evacuarea apei din subsoluri. Iar cum nici primăria nu se poate implica, decât poate în unităţile locative pe care le gestionează, singura soluţie ar putea fi creditarea pe termen lung şi cu o dobândă rezonabilă a asociaţiilor de proprietari, care să organizeze şi să gestioneze această activitate. Iar cum asemenea situaţii se întâlnesc în toate municipiile şi oraşele din ţară, un proiect legislativ în acest sens e o temă aducătoare de stimă şi… voturi pentru senatorii şi deputaţii teleormăneni. Aşteptăm cu interes să vedem cine ridică mănuşa în faţa acestei provocări.

C.O.