O guvernare ca mersul pe sârmă

Noul Cabinet, care se chinuie să se nască, va trebui să dovedească o abilitate de acrobat care merge pe sârmă, în actualul context social, medical, economic și politic, deloc favorabil, la care s-ar putea adăuga o posibilă recesiune globală.

Cabinetul multicolor va prelua o economie slăbită de criza coronavirusului, cu un deficit de circa 9% din PIB, ceea ce înseamnă aproape 100 de miliarde de lei. Datoria publică, scăpată de sub control, se apropie cu pași repezi de zona de alarmă cuprinsă între 50-60% din PIB. Iar deficitele de cont curent și de balanță comercială au pus și vor mai pune presiune asupra echilibrului cursului de schimb leu-euro. Rata șomajului este la cote reduse față de media europeană, ca și inflația, care se menține și ea la cote rezonabile, dar vor crește anul viitor dacă companiile nu vor reuși să păstreze locurile de muncă, iar pentru asta vor trebui sprijinite de stat.

Statul trebuie să fie în anul viitor suficient de puternic și abil pentru a crește nivelul de colectare pentru a acoperi într-o măsură cât mai mare așa zisele cheltuieli rigide, mai ales pensiile și salariile. Altfel va trebui să se împrumute ori de pe piața bancară internă, ori de pe cea externă, sau de pe ambele piețe. În aceste condiții, devin esențiale fondurile europene nerambursabile și împrumuturile oferite de UE cu dobânzi mult mai mici decât cele oferite de alți creditori, banii urmând să fie folosiți pentru măsuri de sprijin pentru angajați și companii.

Altă provocare a noului Executiv, mai ales în condițiile crizei medicale, este găsirea unor soluții de modernizare a sistemului de sănătate, începând cu construcția de spitale și continuând cu dotarea lor cu aparatură de cel mai înalt nivel și asigurarea unui personal calificat la toate nivelurile. Iar această ultimă cerință nu se poate îndeplini decât prin asigurarea unor salarii decente și, mai ales, a unor condiții de muncă la nivelul celor din țările civilizate.

O provocare reală și care trebuie abordată urgent este legată de funcționarea sistemului de învățământ în condiții de pandemie, pentru că nu se știe cât va mai dura criza coronavirusului, iar o prelungire a stării de fapt și anul viitor reprezintă un pericol pentru devenirea elevilor și studenților din România.

În recesiunea globală, care se poate transforma oricând în criză, este clar că nu se poate conta pe investiții străine directe semnificative, așa că noul Executiv va trebui să împace capra cheltuielilor cu varza veniturilor (inclusiv din fonduri europene) și să finanțeze investițiile publice care aduc plus-valoare, infrastructura rutieră și feroviară trebuind să se numere printre principalele ținte.

Nevoia de bani nu trebuie însă să-i facă pe guvernanți să neglijeze poate cel mai mare pericol care ne paște: riscul ca agențiile de rating să retrogradeze România în categoria „junk” (gunoi), care ar însemna creșterea insuportabilă a dobânzilor pentru împrumuturile externe. Iar acest lucru se poate întâmpla dacă deciziile economice ale Executivului vor transmite neîncredere în rândul investitorilor financiari.

Așa că viitorul Guvern va trebui să aibă abilitatea unui acrobat care merge pe sârmă, dar și nervii suficient de tari ca să acționeze sub presiunea unor inerente nemulțumiri sociale. Și să țină seama de faptul că, din opoziție, PSD va încerca să bage curent pe sârmă.

Carmen ROBESCU