NEPĂSARE

Erai acolo,

sub bolta senină,

în mijlocul câmpiei,

culegând luceferi.

Cu mâinile pe ochi,

te ascundeai

de teama strălucirii

razelor.

Ştiai că te privesc

precum soarele

scuturându-se de căldură.

Dar nu-ţi păsa:

a câta oară

mă învăluia

noaptea?

NOI

Stam jos, cu tine,

în mijlocul nopţii,

stropiţi de sângele

frunzelor

pe care toamna

le încununează cu cenuşă.

Iar cocorii rătăciţi

ți-aduci-aminte?-

Întristau o clipă fiirescul

într-un zbor spre

necunoscut….

ÎN AMURG

Al meu,

pustiu, al meu,

amurg,

neobosit amurg

cu tăcerea, cu dorul meu

umplându-mă,

cu braţele mele,

înlanţuite

copleşitor,

tu amurg,

sub ţărmul tău

aştept fiinţa rătăcită

a destinului meu…

Mihail TĂNASE