Muzeul Județean Teleorman: Exponatului Lunii Iulie, Iatagan cu teacă

Pentru perioada 1-31 iulie 2020, Muzeul Județean Teleorman propune publicului vizitator un obiect care face parte din patrimoniul arheologic al instituției, colecția artă. Este vorba de un „Iatagan cu teacă”.

Iataganele reprezintă o categorie aparte în cadrul vast al armelor albe, fiind încadrate în literatura de specialitate în grupul cuțitelor de mari dimensiuni, având lama încovoiată și realizată din oțel din cea mai bună calitate, cu un singur tăiș dispus obligatoriu pe partea interioară a lamei.

În ceea ce privește originea acestui tip de armă albă, se apreciază că iataganul este de proveniență orientală, după unele surse chiar din estul Indiei, de unde s-a extins în întregul Orient.

Iataganul care face obiectul Exponatului Lunii Iulie are o lungime totală de 73 cm și este compus din lamă, mâner și teacă. Lama iataganului este realizată din oțel (sub denumirea de oțel de Damasc) și este decorată prin damaschinare cu fir de aur. Pe o latură a lamei este imprimat, prin damaschinare, anul fabricării, 1285 A.H (anul Hagiriei)= 1868 AD, iar pe cealaltă latură este imprimat probabil numele meșterului armurier sau numele proprietarului ori texte din Coran , adresări către Allah etc. În partea superioară, cea fără tăiș, lama este traversată de un șanț. Lama este arcuită ușor cu un singur tăiș în partea inferioară și are o lungime de 58 cm.

Mânerul iataganului este format din mai multe elemente: în partea inferioară este prevăzut cu un scurt manșon cilindric realizat dintr-un aliaj conținând cositor și ornat cu un soare. Acesta este ușor teșit la partea inferioară spre lamă, care se continuă pe acesta cu un ornament din semisfere (care probabil semnifică luna) ieșite în relief deasupra cărora sunt șase sori miniaturali. Al doilea element se prezintă sub forma unei benzi metalice fixate longitudinal, de-a lungul muchiei mânerului, la îmbinarea plăselelor mânerului. Aceste benzi confecționate din zinc aurit prezintă semisferele lunare alternate cu sori, despărțite prin două mici elemente romboidale. Ultimul element al mânerului este reprezentat din cele două plasele din lemn (prinse prin trei nituri) care reprezintă o configurație caracteristică acestui tip de armă, terminate la partea superioară cu două urechi. Forma bifurcată a mânerului de iatagan, rezultă din cele două urechi aflate la terminația plăselelor, își dovedește pe deplin utilitatea în momentul mânuirii armei, având dublu rol: protejarea mâinii luptătorului, dar și ca piedică împotriva alunecării armei în toiul bătăliei. Toate elementele metalice ale mânerului sunt aurite. El are o lungime de 15 cm.

Acest iatagan era purtat în teacă manufacturată din lemn, cu o lungime de 60 cm, îmbrăcată în catifea de culoare maron și întărită cu garnituri metalice. Configurația ei urmărește fidel conturul lamei. Întăritura metalică din partea de jos îi lipsește. Întăritura metalică din partea de sus, confecționată din tablă zincată aurită, este ornată în partea exterioară cu elemente vegetale gravate. Partea din spate a întăriturii nu este gravată dar este prevăzută cu un inel de metal care se prindea la brâul luptătorului, ca element de port popular folosit în special pentru portul armelor. Întăritura este finalizată printr-un element de îmbinare ornat, de asemenea, cu elemente vegetale. (Sursa: MJ Teleorman)

Cornelia RĂDULESCU