Minunea, minunilor! – Bani “cu găleata” pentru salariaţii şi pensionarii cu venituri mici!

Cu câţiva ani în urmă, mai toate băncile din România au adoptat politica acordării de credite de consum pentru populaţie, fiecare din ele încercând să atragă un număr cât mai mare de persoane. Cu o simplă adeverinţă de la serviciu, cu un cupon de pensie şi, uneori, doar cu buletinul de identitate oricine dorea să-şi cumpere un televizor nou, o maşină de spălat, un aragaz primea banii de la bancă chiar în ziua solicitării. Băncile nu i-au întrebat dacă au şi cu ce garanta creditele respective, dar nici cei care au primit banii cu atâta uşurinţă nu i-au întrebat pe bancheri care vor fi costurile pentru o astfel de credite. Din nefericire pentru bănci, foarte mulţi dintre cei care au luat credite cu buletinul, din cauza pierderii locurilor de muncă, dar şi a creşterii continue a costurilor vieţii de zi cu zi nu au mai putut să-şi achite ratele. Şi uite aşa au ajuns băncile din România să se înregistreze cu sume imense de bani la capitolul credite neperformante. Sume de bani pe care le vor recupera, totuşi, în timp, căci, se ştie, băncile nu pierd niciodată. Numai naivii pot crede că datoriile de la bănci le vor fi şterse, mai ales în condiţiile în care băncile creditoare şi-au dat clienţii pe mâna firmelor care se ocupă de recuperarea banilor, inclusiv prin metoda executării silite.
Cum băncile comerciale au devenit destul de rezervate în mai acorda credite pentru consum, sub oblăduirea Băncii Naţionale, pe piaţa românească au apărut o sumedenie de firme al căror scop este acela de a face profit din acordarea de credite celor care au nevoie de bani. Printr-o publicitate deosebit de intensă, la televizor, pe site-urile proprii, dar mai ales prin pliantele puse în cutiile poştale, respectivele instituţii financiare nebancare încearcă să capteze atenţia oamenilor ale căror venituri nu le mai permit să-şi achite ratele la bănci, să-şi procure medicamentele, să plătească cheltuielile de întreţinere etc. Din această categorie, ţinta principală a firmelor de creditare o constituie pensionarii şi salariaţii cu venituri mici. Un ajutor financiar binevenit, ar putea spune unii, dar costurile de rambursare a creditelor, la care se adaugă dobânda anuală efectivă (DAE) care, de regulă, depăşeşte procentul de 30 la sută pe an şi desigur penalităţile de întârziere la plată a ratelor lunare devin pentru cei care acceptă un astfel de credit mai mult decât împovărătoare. “Iei cu o mână şi dai cu trei înapoi”, spune o veche şi mereu actuală zicală românească. Din nefericire pentru ei, la astfel de credite sunt nevoiţi să apeleze oamenii săraci, cei aflaţi în situaţii financiare critice. Iau banii, dar de ei se vor bucura foarte puţin. Pentru că o îndatorare fără acoperire îl va putea aduce pe fiecare din ei într-o nouă situaţie nedorită, nescăpând nicidecum de sărăcie. Sunt foarte multe cazuri când îndatorările nechibzuite i-au adus pe teleormăneni, şi numai pe ei, la ruină. Sunt mii şi mii de cazuri în care oameni de bună credinţă se văd astăzi la mâna creditorilor şi a firmelor de executări silite.

George ZAVERA