După alegerile din 27 septembrie, social-democrații au desfăcut șampaniile, dar de îmbătat s-au îmbătat cu apa chioară a rezultatului de la primării (30,34%).

Când febra succesului s-a mai potolit iar mahmureala a fost alungată cu gogonele proaspăt murate, s-au uitat și pe rezultatele de la Consiliile Județene și s-au îngrozit. Scorul era mai mic decât cel de la europarlamentare și asta reprezenta o catastrofă pentru conducerea actuală a PSD. Pentru că votul pentru Consiliile Județene este adevăratul vot politic, care s-ar putea reproduce întocmai și la parlamentare. Iar un scor în jurul a 22% ar retrograda PSD în liga a II-a a politicii românești.

După europarlamentare, responsabilitatea a fost pusă în cârca lui Dragnea, care tocmai fusese depus, legat fedeleș, la Penitenciarul Rahova, iar Vioricăi i-a fost rezervată o funcție din care putea fi ejectată fără probleme la momentul potrivit. Lucru care s-a și întâmplat.

Treziți la realitate, Ciolacu și Stănescu nu vor ca la Crăciun să înghită cu noduri caltaboșii și sarmalele și au găsit soluția pentru a evita o asemenea ipostază, amânarea alegerilor. Până în martie ori moare măgarul, ori pierde samarul, s-au gândit ei în cel mai pur stil românesc. Și poate că atunci vor avea, pe bune, ocazia să se îmbete cu șampanie.

Criza covidului a fost transformată dintr-o criză sanitară într-o criză politică, iar păcătosul de Covid-19 a fost uns agent electoral, pe care fiecare îl folosește în funcție de interesul de moment.

PNL și Iohannis spun că virusul e suficient de puternic pentru a ne ține în case în campania electorală, dar și suficient de slab pentru a ne permite accesul la urne.

PSD e radical. Organizarea alegerilor parlamentare în decembrie ar fi o „crimă împotriva umanității”, „un genocid”, „o dovadă de cinism iresponsabil”. Alegații pe cât de dure, tot pe atât lipsite de acoperire.

Dar așa e în politică. Scopul scuză mijloacele. Mai ales când vezi că ciolanul îți scapă printre degete tocmai când visezi să-ți rămână printre dinți.

C.R.