Maidanezii primesc sprijin de la Parlamentul European
O poveste de iarnă, cu foarte multă infracţionalitate şi foarte puţine locuri de muncă, traversează Europa din Laponia lui Moş Crăciun la Lisabona lui Barosso. Dar deşi presa occidentală vuieşte că bau-baul crizei bântuie încă bătrânul continent ca stafia lui Marx (comunismul) la mijlocul secolului al XIX-lea, parlamentarii europeni se preocupă mai degrabă de protecţia fluturelui de varză ori a piţigoiului cu cap roşu, decât de a şomerilor din Spania şi Italia.
Aşa că nu e de mirare că ieri a sosit la Bucureşti o delegaţie a Parlamentului European pentru a discuta cu oficialii români, dar nu despre salariile şi pensiile de mizerie, nici despre marea corupţie ori despre Justiţia făcută la televizor. Marea „durere” care i-a urnit din fotoliile confortabile este soarta maidanezilor din România.
Madamele din fruntea organizaţiilor pentru protecţia animalelor au tresărit ca în urma unui electroşoc şi desigur că se vor înghesui ca bibanii la râmă să se plângă de „canocidul” declanşat de autorităţi împotriva protejaţilor lor. Care s-au înmulţit peste măsură, devenind un adevărat pericol pentru integritatea cetăţenilor.
Nu ştim dacă parlamentarii europeni vor avea inspiraţia să-i întrebe pe oengişti ce s-a făcut cu milioanele de euro pe care le-au primit pentru a ţine sub control populaţia canină, prin sterilizare şi adopţie sau cazare în adăposturi.
Şi în timp ce madamele îşi vor smulge părul din cap ca să fie mai convingătoare în susţinerea cauzei lor, aducătoare de avantaje materiale consistente, autorităţile vor promite să se alinieze la normele europene, dar tot furadanul disimulat în pulpe de pui va rămâne principala soluţie practică, care în multe oraşe, unde prezenţa mass media indiscrete a fost mai redusă, a rezolvat problema.
Rămâne de văzut care vor fi rezultatele vizitei reprezentanţilor coanei UE la Bucureşti, dar, raportându-ne la ce s-a întâmplat până acum, credem că nu vom ieşi din paradigma pesimistă a lui Cioran. Vom continua să trăim în mahalaua istoriei, măcinaţi de eşec, complexe şi provincialism. Chiar şi când vine vorba de cei mai buni prieteni ai omului.
C.O.
Despre autor
