Justiţia, pentru unii mumă, pentru Gigi Becali ciumă

Marţi dimineaţă, Gigi Becali a fost adus de la Penitenciarul Poarta Albă la Curtea de Apel Constanţa pentru judecarea contestaţiei acestuia la decizia Tribunalului Constanţa, de respingere a cererii sale de întrerupere a pedepsei din motive medicale.
Deşi argumentele în susţinerea admiterii contestaţiei au fost solide, existând un raport de expertiză medico-legal care stabileşte că Becali are o afecţiune gravă, care necesită o intervenţie chirurgicală care nu poate fi efectuată în sistemul penitenciar, procurorul DNA a cerut magistraţilor să respingă contestaţia şi să menţină decizia Tribunalului Constanţa. Decizie care stabilea că Gigi Becali nu se poate opera decât într-un spital din reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii şi musai sub pază.
În zadar avocata finanţatorului Stelei a invocat faptul că mai multe instanţe din ţară au decis întreruperea detenţiei pentru deţinuţi cu pedepse mult mai mari, pentru fapte mult mai grave, în vederea efectuării unor intervenţii chirurgicale sau tratamente medicale, nici procurorul, nici magistraţii nu s-au lăsat impresionaţi. Au rămas impasibili şi când au fost invocate cazurile în care România a fost condamnată la CEDO pentru că nu s-a permis unor condamnaţi să fie eliberaţi pentru tratament medical.
Avocata a apelat şi la logică spunând că nu înţelege de ce „câtă vreme chiar pe legea de executare a pedepselor dânsul are dreptul să iasă din penitenciar pentru activităţi nesupravegheate, cu atât mai mult n-ar fi rezonabilă o soluţie de respingere a unei cereri pentru tratamentul care se impune”.
Adică efectuarea operaţiei în România, dar într-o clinică privată şi fără pază.
Ajuns la capătul puterilor, Gigi Becali i-a întrebat pe judecători: „De ce atâta încrâncenare, de ce să paralizez eu? Nu am fost condamnat la moarte, nu am fost condamnat la paralizie.”
Răspunsul acestora, extrem de dur, a venit a doua zi, magistraţii Curţii de Apel Constanţa respingând cererea de întrerupere a pedepsei, considerând că el poate fi operat într-un spital de stat, sub pază.
Mulţi români se întreabă, ca şi Gigi Becali, de ce atâta încrâncenare împotriva unui om care, cu toate păcatele lui, în momentele grele pentru unii români a construit case, a deszăpezit sate, a plătit tratamente în străinătate. Asta în timp ce alţii creşteau PIB-ul Dubaiului sau al Principatului Monaco.
Alţii, ca Necolaiciuc sau Nicolae Popa au jecmănit statul sau pe deponenţii de la FNI de sute de milioane de euro, dar primul dintre ei a fost achitat zilele trecute, iar celui de-al doilea i s-a redus pedeapsa de la 15 ani de închisoare la 6 ani şi 8 luni, din care a executat deja 4 ani şi două luni şi mânie, poimâine va fi eliberat.
Ce să mai vorbim de preşedinţi de tribunal care produc accidente grave, dar totul se rezolvă prin complicităţi vinovate, dar nepedepsite, ori de procurori care comit abuzuri dar sunt apăraţi tocmai de instituţiile care ar trebui să-i tragă la răspundere.
Gigi Becali este pentru Justiţia noastră pe care, conform articolului 276 din Noul Cod Penal, n-ar trebui s-o atingi nici cu o floare inamicul public numărul 1, care trebuie pedepsit chiar şi încălcând legislaţia românească şi pe cea europeană.
Cine se răzbună sau se teme de el? Probabil ă cineva care are suficientă putere ca să influenţeze sistemul judiciar.
Iată ce elucubraţie juridică poate crea patima oarbă (pentru că excludem ignoranţa la nivelul unei Curţi de Apel): „Condiţia posibilităţii de efectuare a acestei operaţii sub pază permanentă a fost evaluată pozitiv de medicii legişti în cadrul expertizei medico-legale”.
Orice om de bun simţ îşi pune în mod firesc întrebarea: ce legătură are medicina cu paza? Poate doar cea pe care o are prefectura cu anatomia.
Medicul legist care a făcut recomandarea habar n-avea de legea care-i guvernează activitatea şi care-i interzicea să ceară avizarea raportului medico-legal, atribuţie care revenea instanţei de judecată în cauza respectivă.
Care instanţă greşeşte grav luând în consideraţie o adresă de înaintare a Raportului şi anumite menţiuni făcute de un alt medic, fie el şi şeful Serviciului Judeţean de Medicină Legală, decât cei desemnaţi de însăşi instanţa respectivă.
Constituţia spune că nimeni nu e mai presus de lege, nici măcar magistraţii puşi s-o aplice. Şi totuşi în cazul lui Gigi Becali se încalcă prevederile Legii 46/2003 privind drepturile pacientului.
Astfel articolul 2 al legii stipulează că „pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune. Aşa că Gigi Becali are tot dreptul să ceară să fie operat într-o clinică privată din România pentru că chiar dacă este temporar în detenţie el este un pacient ca oricare altul.
Magistraţii mai sugerează că atâta timp cât este încarcerat Gigi Becali nu poate nici măcar să viseze la acelaşi tratament ca o persoană aflată în libertate. O abordare care aduce aminte de nazism, care împărţea omenirea în rase superioare şi rase inferioare. Oare îşi pierde un individ calităţile de om când ajunge în închisoare? Evident că nu. Şi atunci şi deţinuţilor li se aplică prevederile articolului 3 al legii privind drepturile pacientului care stipulează că „pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare”.
Şi atunci cum pot spune magistraţii că „petentul nu se află în situaţia de a alege, fără restricţii, o clinică (…) având obligaţia de a se supune exigenţelor normelor carcerale stabilite prin lege.”
Ce să înţelegem din toate acestea? Că în România închisorile nu ai sunt locuri unde cei care au greşit se reeducă, pentru a reveni în societate, ci lagăre de exterminare?
Atunci să nu ne mai mirăm că statul român pierde un proces după altul la CEDO, în materie de drepturi ale omului. Dar penalizările nu le plătesc magistraţii care greşesc, ci noi toţi, cei care plătim taxe şi impozite.

Şt. B.