Incompetența și reaua credință pot ucide * Obiect de activitate inedit pentru firmele românești: procesele cu fiscul

Prin comportamentul său, Fiscul românesc a semănat de-a lungul anilor mai degrabă cu o instituție de tip extractiv-haiducesc, în care o minoritate înarmată cu legi strâmbe și lipsită ori de profesionalism, ori de caracter sau amândouă “calitățile” deodată, n-a obosit să stoarcă de toate resursele pe cei care au avut curajul să-și ia soarta în propriile mâini, pentru a contribui la dezvoltarea țării și la propria prosperitate.

În aceste condiții nu e de mirare că instanțele de judecată din România au pe rolul lor zeci de mii de procese în care contribuabilii nemulțumiți de deciziile de impunere stabilite de Fisc în urma controalelor, le contestă și își cer banii înapoi. Pentru că mai întâi plătești Fiscului cât vor mușchii lui, apoi, dacă te țin nervii și buzunarele, umbli ani de zile prin tribunale până îți primești banii înapoi.

Cazurile nu sunt nici puține, nici simple, iar mulți dintre agenții economici spun, cu umor, că judecata cu Fiscul a devenit obiect de activitate pentru firmele lor, având în vedere resursele de timp și financiare alocate acestor demersuri.

Din păcate, nu toate firmele au șansa de a rezista pe piață până la finalizarea proceselor și își dau obștescul sfârșit, văduvind statul de o resursă financiară și punându-i în cârcă zeci, sute sau mii de șomeri.

În țara democrației, SUA, asemenea asasinate economice sunt excluse, chiar dacă celebrul Fisc a rămas la fel de vigilent și dur ca pe vremea lui Al Capone. Și asta pentru șefii și salariații Fiscului știu că vor plăti cu ani de pușcărie și cu averea lor astfel de abuzuri. Pentru că chiar în cadrul Fiscului există o instituție autonomă care-l apără pe contribuabil de abuzuri posibile și întocmește în fiecare an un raport cu privire la activitatea organelor fiscale pe care-l înaintează Congresului.

FISCUL A VENIT CU INTENȚIE CLARĂ: SĂ PRODUCĂ O PAGUBĂ ÎN PATRIMONIUL SOCIETĂȚII

Poza scanata

Răspunzând apelurilor noastre de a ne semnala abuzurile unora dintre funcționarii Fiscului teleormănean, un agent economic ne-a prezentat documente și informații care ilustrează perfect nocivitatea inspecțiilor fiscale, atunci când sunt făcute cu rea credință sau de persoane incompetente.

Asta scrie și Gheorghe Telegaru, administratorul societății agricole SC TEG CARTEL PROD SRL Bragadiru, în declarația dată șefului Inspectoratului Județean de Poliție, din care cităm: “Nu mă simt vinovat, ci, din contră, m-au șantajat și hăituit în timpul acestui control deoarece eu știu că nu am încălcat nici o lege în ce privește evaziunea fiscală, ci, din contră, vă depun acte din care să reiasă clar acest lucru. SC TEG CARTEL PROD SRL nu a avut niciodată datorii la bugetul consolidat al statului, în afară de aceste obligații suplimentare create pe nedrept (de controlul Fiscului n.r.)”.

Administratorul societății atașează declarației documente care dovedesc adevărul celor afirmate. Și, mai ales, faptul că până la controlul contestat, Rapoartele de Inspecție Fiscală remarcau corectitudinea evidenței contabile, unul dintre semnatarii RIF din 2012 făcând parte și din echipa abuzivă din 2013 a Fiscului. Numai că, de data aceasta, de control era extrem de interesată șefa Inspecției Fiscale a Fiscului teleormănean, care împreună cu unul dintre “șefii de serviciu” urmăreau îndeaproape controlul, ceea ce era un semn rău pentru cel controlat. Pentru că de-a lungul timpului, Floriana Mitroi, directorul adjunct al Fiscului teleormănean și șeful Inspecției Fiscale, îi adusese la disperare pe mulți agenți economici și la exasperare pe subalterni, care ajunși la capătul răbdării au reclamat-o la conducerea regionalei Ploiești a ANAF.

Acționând în stilul caracteristic, atunci când firma controlată era o țintă, Floriana Mitroi sfidează legea și logica elementară și pentru aceeași perioadă ticluiește două constatări fiscale diferite.

Un alt abuz “marca Mitroi” este decizia de reverificare emisă chiar în timpul controlului, semnată de șeful Inspecției Fiscale și de șeful de serviciu Călin Constanța Maria, fără să existe date suplimentare așa cum cere legea.

Iar șirul ilegalităților este prezentat pe larg în plângerea adresată de agentul economic procuraturii. Iar la concluzii, acesta nu se sfiește să afirme că echipa de inspecție fiscală a demonstrat “pe lângă slaba pregătire profesională, intenția clară de a produce o pagubă în patrimoniul societății” pentru că “nici un temei legal invocat în decizia de impunere nu are legătură cu cauza”, “organele fiscale făcând un talmeș-balmeș între cheltuieli nedeductibile, estimarea veniturilor și reîncadrarea tranzacțiilor.”

Deși au trecut peste 5 ani de atunci, Gheorghe Telegaru și-a aflat doar parțial dreptatea, pentru că Fiscul a făcut recurs la orice decizie favorabilă agentului economic pronunțată de instanță. Dar e hotărât să meargă până la capăt pentru a-și apăra cauza.

“NU EXCLUD IPOTEZA CĂ FISCUL POATE FACE JOCURI”

Controlul din toamna anului 2013 a venit la nici un an după controlul pe aceeași tematică desfășurat în 2012 și care a cuprins perioada 01.01.2008 – 31.03.2012. De data aceasta a fost verificată perioada 01.01.2008 – 31.09.2013 și, în mod inexplicabil, constatările financiare sunt total diferite.

Ceea ce l-a dus pe Gheorghe Telegaru cu gândul la o întâmplare la fel de ciudată petrecută pe vremea când prefect era Ionel Izină iar Marin Almăjanu era mare șef la PNL.

Într-o zi s-a trezit pe cap cu un comandă compus din inspectori fiscali și reprezentanți ai poliției economice, care au luat la puricat evidențele contabile ale unității. Era evident că urmăreau ceva, pentru că Gheorghe Telegaru știa ce înseamnă un control de rutină. Dar n-au găsit nimic care să pună în dificultate societatea agricolă.

N-au fost puțini cei care au bănuit că acțiunea a urmărit blocarea financiară a societății până la faliment, pentru că era o mare foame de pământ, iar circa 1300 de hectare gata să bagi plugu-n ele nu erau de colea. Mai ales că unii se grăbiseră să cumpere utilaje, cu speranța că le vor ieși planurile.

Fiind Stan Pățitu, Gheorghe Telegaru nu exclude ipoteza că și controlul din 2013 făcea parte dintr-un joc căruia SC TEG CARTEL PROD SRL trebuia să-i cadă victimă. Dar se pare că iar și-au ales greșit ținta și societatea s-a dovedit o nucă prea tare pentru dantura falsă a șacalilor fiscali.

Colegii de breaslă și amicii îl încurajează și sunt alături de el, în această luptă pe care e pe cale s-o câștige. Și nu sunt puțini care speră că asemenea lucruri nu se vor mai întâmpla, având în vedere că prefectul Florinel Dumitrescu și președintele CJ, Dănuț Cristescu, se dovedesc a fi oameni potriviți, la locul potrivit, neamestecându-se în viața economică și politică a județului, numai în limitele atribuțiilor conferite de lege.

ȘI INCOMPETENȚA ȘI REAUA CREDINȚĂ POT UCIDE

Controlul de la firma din Bragadiru, desfășurat în toamna anului 2013 a fost unul atipic și dur. Atipic, pentru că venea după alte controale anterioare, cel din 2012 cuprinzând o perioadă de 5 ani (2008-2012). Și dur pentru că inspectorii fiscali și șefii lor direcți s-au comportat mai degrabă ca niște anchetatori decât ca inspectori fiscali. Multe dintre întrebările adresate contabilei șefe n-aveau legătură cu fiscalitatea, ci cu relațiile pe care administratorul și societatea le-ar fi avut cu diverse firme și personalități.

Contabila Dan Lenuța se plângea celor din jur că nu înțelege ce vor cei de la Fisc, pentru că, după lege, evidența contabilă e în regulă. Disputele și amenințările au obosit-o și deprimat-o, consideră cei care o cunoșteau bine.

Era o zi cețoasă de toamnă, cea în care Lenuța n-a mai ajuns la servici la prima oră. N-a ajuns nici până în prânz, iar telefonul suna în gol. Toată lumea s-a alarmat și a început să se agite. Au urmat ore lungi, în care familia și colegii balansau între disperare și speranță. A doua zi, administratorul Gheorghe Telegaru s-a gândit la ce putea fi mai rău, și-a făcut curaj și a plecat cu câțiva localnici în căutarea ei pe malurile râului Vedea. Au găsit-o înecată în râu.

Deși această dramă a fost invocată atât în plângerea către Parchet, cât și în declarația adresată Inspectoratului Județean de Poliție, nimeni n-a mișcat nici un deget deși au trecut peste 5 ani de atunci. Nimănui, în afara celor apropiați, nu i s-a părut suspectă moartea Lenuței Dan, o femeie în floarea vârstei, cu o familie frumoasă și o profesionistă de clasă.

Și acesta e lucrul care-l deranjează cel mai mult pe Gheorghe Telegaru, mai ales că instituțiile abilitate au luat cunoștință de acest caz. Dar spune că nu va lăsa nelămurit acest episod pentru că familia de acasă și familia de la slujbă au tot dreptul să afle adevărul, iar cei care sunt vinovați să răspundă. Și în fața legii, pentru că în fața lui Dumnezeu vor răspunde sigur.

Z. M.

Nota redacției: Ziarul nostru stă în continuare la dispoziția celor care au ceva de spus pe această temă dar și a celor care simt nevoia să semnaleze alte abuzuri din diferitele sectoare ale vieții politice și economice din județ. Numai curajul și solidaritatea pot aduce normalitatea.