În Teleorman, seceta pune sub semnul întrebării recoltele din acest an

În Teleorman, ca de altfel şi în celelalte judeţe din partea de sud a ţării, ploile frecvente din primele două decade ale lunii aprilie a.c. au condus la întârzierea campaniei de însămânţări de primăvară cu circa două săptămâni, la unele culturi fiind cu mult depăşită perioada optimă de semănat. La aceasta au contribuit şi temperaturile foarte mari din prima parte a lunii mai, dar şi lipsa precipitaţiilor în ultimele trei săptămâni, pregătirea în condiţii necorespunzătoare a terenului şi implicit depăşirea perioadei optime de punere a seminţelor sub brazdă determinându-i pe fermieri să renunţe la semănatul unor suprafeţe pe care şi le-au propus la început de an. La o astfel de situaţie, din păcate, se adaugă temperaturile excesiv de mari pentru această perioadă, dar şi lipsa ploilor, mari suprafeţe cultivate cu porumb şi floarea soarelui având un stadiu de dezvoltare necorespunzător, iar pe unele suprafeţe seminţele nici măcar nu au răsărit.
Lipsa apei şi stresul termic la care sunt supuse culturile de plante prăşitoare pun deja în pericol producţia de porumb, plante tehnice şi legume cultivate în câmp. Dacă în perioada următoare nu vor cădea ploi în cantităţi suficient de mari, care să refacă deficitul de apă din sol şi să ajute la dezvoltarea plantelor, la cultura porumbului s-ar putea repeta situaţia de anul trecut, când producţia a fost calamitată în procent de 80-90 la sută. Vor fi compromise producţiile de floarea soarelui şi de legume în câmp, cu pierderi foarte mari pentru fermieri şi desigur pentru economia naţională. În acest an, în Teleorman fermierii au înfiinţat culturi de primăvară pe circa 200.000 de hectare, dintre acestea floarea soarelui ocupând suprafaţa de 86.800 hectare, porumbul cu puţin peste 80.000 hectare, iar legumele în câmp şi solarii 5.110 hectare.
Datorită lipsei apei din sol şi a temperaturilor excesive au de suferit şi culturile de orz, orzoaică şi grâu, cerealele păioase de toamnă şi primăvară şi rapiţa în judeţul nostru ocupând circa 170.000 de hectare. La cerealele păioase este nevoie acută de apă, lipsa apei, pe fondul temperaturilor caniculare, conducând la dezvoltarea necorespunzătoare a plantelor şi la şiştăvirea boabelor, diminuându-se greutatea hectolitrică a recoltei, dar şi cantitatea de gluten în cazul grâului, în astfel de condiţii producţia de grâu obţinută putând deveni nepanificabilă. După cum spun specialiştii agronomi, la această dată e nevoie urgentă de ploaie care să asigure cel puţin 25-30 de litri pe metrul pătrat. Dacă ar fi funcţionat sistemele de irigaţii, în Teleorman, înainte de 1989 acestea întinzându-se pe circa 200.000 de hectare, alta ar fi fost situaţia la ora actuală. Numai că sistemele de irigaţii au fost distruse sistematic. Promisiunea guvernului că apa introdusă pe canalele de irigaţii va fi mai ieftină cu 20 la sută faţă de anii trecuţi e doar o vorbă-n vânt, în Teleorman, bunăoară, pe 90 la sută din întinderea sistemelor de irigaţii liniile electrice şi staţiile de punerea apei sub presiune ne mai existând pur şi simplu, aşa cum nu mai există nici hidranţii de pe câmp, la care să fie racordate coloanele de distribuţie a apei.
Aşa că şi în acest an, şi poate şi în anii ce vin, după ce au investit foarte mulţi bani pentru înfiinţarea culturilor agricole, fermierii sunt nevoiţi să stea la mila Domnului, dar şi la mâna guvernanţilor care, de 20 de ani încoace, s-au întrecut pe sine în a oferi agricultorilor deşarte promisiuni electorale.

George ZAVERA