Dacă ar fi să ne luăm numai după numărul de participanţi la manifestări, dintre toate momentele istorice aniversate sau comemorate peste an, cele două uniri, cea „mică” de la 24 ianuarie 1859, şi cea „mare” de la 1 decembrie 1918, sunt cele mai apreciate de români.
Şi în acest an, cu tot frigul pătrunzător, la statuia lui Alexandru Ioan Cuza din municipiul reşedinţă de judeţ s-a adunat o mulţime de oameni. Infinit mai mulţi decât la Ziua Eroilor, a Imnului sau a Drapelului Naţional.
Nerăbdarea cu care aşteptau finalul manifestărilor oficiale şi modul cum au năvălit spre punctele de distribuţie a sarmalelor şi a vinului fiert, ne-au confirmat, dacă mai era nevoie, că nu simţămintele patriotice i-au determinat să înfrunte vremea câinoasă, ci faptul că şi sarmalele, şi vinul fiert erau oferite gratis. Iar unde se dă ceva gratis sau cu reducere semnificativă de preţ, coada e inevitabilă la români.
Să fie numai sărăci de vină? Nu credem, dacă avem în vedere că la sarmale se înghesuie şi oameni care-şi permit oricând o asemenea delicatesă, aşa cum la cozile de la supermarket-uri se calcă pe picioare sau în picioare, dar şi oameni cu bani mulţi sau vedete, când e vorba de articole de lux cu reduceri masive.
Aşa că, mai degrabă, coada la gratuităţi sau reduceri e o boală a epocii comunismului, când unii s-au obişnuit să pună pe masă mai mult decât mănâncă, să cumpere şi ce nu le trebuie dacă e vorba de o „ocazie” şi să urmărească disperaţi evoluţia soldurilor din magazine.
Iar când e vorba de o ţară săracă, cum e România, consumismul amestecat cu foamea reală, care face măruntaiele mai puternice decât creierul , fenomenul cozilor exacerbează.
Iar patriotismul trece cu adevărat prin stomac.

Şt. B.