În relaţia fiscală, statul şi contribuabilul, egali în faţa legii

La 1 iulie 2010, Guvernul Boc a schimbat tratamentul de egalitate, prevăzut de Codul Fiscal, între contribuabil şi stat. A scăzut dobânda de întârziere pe care statul o datora pentru creanţele pe care ar fi trebuit să le încaseze de la stat, de la 0,1% la o,04%/zi şi a introdus penalizări de întârziere pe care numai contribuabilul trebuia să le plătească. Este vorba de o penalitate de 5% din suma datorată pentru o zi de întârziere şi de 15% pentru 90 de zile de întârziere.
Zilele trecute, în cadrul Comisiei de modificare a Constituţiei, liberalul Chiuariu a propus un amendament care instituie prin Legea fundamentală a ţării un regim juridic egal între stat şi contribuabil.
Pentru că la ora actuală statul nu poate să plătească în nici un caz creanţele pe care le au persoanele fizice şi juridice, premierul Ponta a cerut ca în text, la final, să fie adăugată specificaţia „în condiţiile legii”, lucru acceptat şi de liberali. Propunerea premierului vine după ce în comisie, textul propus de Chiuariu fusese votat în unanimitate, inclusiv de reprezentanţii PSD.
În principiu, propunerea fostului ministru liberal al Justiţiei este una aşteptată de cetăţeni şi, mai ales, de reprezentanţii mediului de afaceri. Pentru că principiul egalităţii de regim juridic între stat şi oricare alt contribuabil, între cetăţeni, persoane fizice sau juridice, şi stat este unul sănătos. Pentru că la ora actuală, dacă cetăţeanul sau compania privată au datorii către stat, curg penalizările şi se trece la executarea silită. Dar dacă contribuabilii au creanţe asupra statului e o adevărată corvoadă juridică să le obţină, statul achitându-se rareori de bunăvoie şi la timp de obligaţiile financiare faţă de contribuabili, chiar dacă legea fiscală îl obligă formal. De exemplu, recuperarea TVA este un adevărat coşmar pentru contribuabilul corect, care-şi evidenţiază contabil toate operaţiunile comerciale, pentru că poate să aştepte luni de zile cu mâna întinsă la stat, iar dacă ajunge la tribunal, îi ies peri albi până rezolvă problema.
De aceea este necesar ca şi creanţele împotriva statului să aibă acelaşi regim juridic ca şi contribuţiile fiscale, adică statul să plătească aceleaşi penalităţi de întârziere către contribuabil şi să fie executat silit atunci când nu se achită de obligaţii.
Şi premierul Ponta recunoaşte corectitudinea acestei abordări, chiar dacă are unele rezerve: „Este o propunere principial corectă, problema este însă practică. Dacă aplicăm imediat, în luna septembrie punem lacătul pe guvern şi nu plecăm doar noi acasă, ci şcoli, spitale, drumuri. Forma finală care cred că e şi corectă, şi acceptabilă este enunţarea principiului, pus acolo în coadă “în condiţiile legii”.
E clar că prevederea constituţională nu va fi aplicată într-un orizont de timp prea apropiat, pentru că mai întâi trebuie finalizat textul, apoi urmează referendumul de validare şi abia la anul Constituţia modificată va intra probabil în vigoare.
Iar până atunci o parte din creanţele către stat ale diverselor entităţi, aşa zisele „arierate”, vor fi achitate de stat, conform acordului cu FMI. În continuare, o bună gestionare a bugetului în următorii 2-3 ani ar crea premisele aplicării dispoziţiei constituţionale în litera şi spiritul ei, iar între contribuabil şi stat se va stabili o relaţie care va asigura, pe de o parte, plata voluntară a datoriilor către stat de către contribuabili, iar pe de alta, statul nu va mai fi privit ca un inamic, de care trebuie să-ţi ascunzi veniturile.
Pentru că într-o societate capitalistă veritabilă, unde statul de drept funcţionează iar economia de piaţă are asigurate toate condiţiile care o fac viabilă, statul funcţionează cu banii de la contribuabili şi din împrumuturi, dar tot contribuabilii plătesc, în timp, şi împrumuturile şi dobânzile. Dacă Guvernul actual şi cele care vor veni nu vor uita aceste adevăruri simple, nu au de se teme de propunerea lui Chiuariu.

Şt. B.