In amintire, pentru amintire, Vasile Alecsandri, acel rege-al poeziei, vesnic tanar si ferice

Motto:”Cat va trai poporul roman , toate generatiile de copii vor invata sa-nteleaga farmecul naturii dupa Pastelurile lui Alecsandri”. (H. Sanielevici)

La 21 iulie 1821, acum 199 de ani, venea pe lume in preajma orasului Bacau, Vasile Alecsandri, cea mai de seama personalitate a renumitei generatii de scriitori romani din epoca de la 1848.

“Rege al poeziei”, cum l-a numit Mihai Eminescu, in poemul sau “Epigonii”, Alecsandri a ramas in literatura noastra nu numai ca un mare si talentat poet clasic, ci si ca un deschizator de drumuri in domeniul prozei si ca intemeietor al teatrului romanesc.

Alecsandri a parcurs toate treptele consideratiei contemporanilor sai, fiind scriitorul roman cel mai venerat din acea vreme.

El a gasit in aprecierile ce i-au fost adresate un stimulant puternic pentru noi creatii, o intarire a convingerilor literare, confirmarea vocatiei sale de scriitor national si popular.

“Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta”( a pasoptistilor ), cum il aprecia, intr-un studiu, marele critic si om de cultura Titu Maiorescu, “ bardul de la Mircesti” a inzestrat literatura romana cu cicluri de poezii nemuritoare, precum: “Doine”, “ Margaritarele”, “ Lacrimioare”, “ Suvenire”, “ Legende”, “ Ostasii nostri”, cel mai important dintre ele fiind ciclul “ Pastelurilor”.

Scriitor patriot a indeplinit si unele misiuni politice de mare importanta pentru tara: a fost astfel ministru al afacerilor externe, numit de domnitorul Al. I. Cuza ( in 1859) si ministru plenipotentiar al Romaniei la Paris ( in 1885), post detinut pana la moarte.

Fire senina si rafinata, e manat mereu de un irezistibil dor de duca, cu plimbari prin munti in cautarea folclorului autentic sau calatorind in strainatate in: Franta, Italia, Germania, Anglia, Austria, Turcia, Spania si nordul Africii.

Evenimentele importante ale epocii, printre care, Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor Romane (1859) si Razboiul pentru Independenta(1877) au fost pregatite ori sustinute, intre altele, prin poezii ca: “ Desteptarea Romaniei”, “Hora Unirii”, “Moldova in 1857”sau ca cele din intregul ciclu intitulat “Ostasii nostri”.

Iubitor al creatiei artistice populare,Vasile Alecsandri a strans si a publicat, intre anii 1852-1853, doua volume intitulate “ Poezii poporale”, “ Balade (Cantice batranesti) adunate si indreptate “, in fruntea acestora aflandu-se celebra “Miorita”.

In proza, a lasat o serie de nuvele, insemnari, note de calatorie cum sunt: “ Suvenire din Italia”, “Calatorie in Africa”, “Istoria unui galban si al unei parale”, “Iasii in 1844”, “Balta Alba”, “Istoria misiilor mele diplomatice” etc.

In domeniul teatrului a scris peste 50 de lucrari, din randul carora amintim doar cateva comedii satirice si anume: “ Iasii in carnaval”, “Iorgu de la Sadagura”, “ Chirita in Iasi”, “ Chirita in provintie”, ca si dramele ( de inspiratie istorica sau din literatura antica): “ Fantana Blanduziei”, “Despot -Voda”, “ Ovidiu”, “ Dumbrava rosie”.

Cu “ Pasteluri”, termen introdus in literatura noastra chiar de autor, Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a talentului sau poetic, acestea fiind, dupa spusele lui Titu Maiorescu, “ cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romane indeobste”.

“Pastelurile”, ce cuprind aproape 40 de poezii, scrise la Mircesti, intre anii 1868-1869, sunt o suita de tablouri inspirate de frumusetea naturii patriei, in special a Luncii Siretului si de momentele cele mai importante ale succedarii anotimpurilor si ale vietii taranesti.

Operele sale au fost traduse inca de la aparitie in mai multe limbi, pretutindeni poetul fiind intampinat cu bucurie si onoruri, imediat dupa infiintarea Societatii Academice Romane (1867), devenind membru al acesteia.

Pentru volumul “ Cantecul gintei latine” primeste in 1878 Marele premiu al Societatii Felibrilor din Montpellier, iar in 1881 primeste Marele premiu :” Nasturel -Herescu” al Academiei Romane.

Imbolnavindu-se, moare la 22 august 1890 la Mircesti, fiind inmormantat in curtea conacului de aici pe 26 august.

Cu o vocatie remarcabila, prin opera sa foarte bogata si variata, Vasile Alecsandri a contribuit la dezvoltarea si afirmarea limbii literare romanesti, la inflorirea culturii si literaturii nationale.

LEON ARMEANCA