Generalii noştri, învinşi de plutonierul IARNĂ
Un istoric cu simţul metaforei a pus înfrângerea lui Napoleon în Rusia pe seama unui general, singurul care a reuşit să-l zdrobească pe genialul strateg. Iar generalul cu pricina se numea simplu, IARNĂ. La interval de peste un secol, acelaşi general reteza visele de mărire ale unui alt conducător de oşti de faimă universală, Adolf Hitler. Pentru că iarna rusească, cu viscole de peste o sută de kilometri pe oră şi cu temperaturi de minus 50 grade, îşi merită cu prisosinţă stelele de umăr.
Raportată la iarna rusească, iarna românească e un biet plutonier de companie, dar chiar dacă-i zornăie lapoviţa pe tablele de pe umeri sau îi îngheaţă caşcheta de fâş pe scăfârlie, face instrucţie cu generalii avansaţi la apelul de seară, fie că iau solda de la ISU, de la Poliţie sau de la Armată, şi îşi râde în barbă când îi vede cum îşi dau importanţă în faţa camerelor de luat vederi.
Anul acesta, „dom’ plotoner” a cam dormit şi nici la Bobotează n-a strănutat măcar, aşa că toţi românii, fie ei autorităţi sau simpli cetăţeni, au sperat că mahmureala nu-i va trece până să dea colţul ierbii. Numai că socoteala din birou sau de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Pentru că, brusc, plutonierul-IARNĂ a început să strănute, de le sărea mătreaţa din cap guvernanţilor, prefecţilor şi primarilor, iar zăpada era troienită pe şoşele şi pe uliţele satelor şi pe străzile oraşelor, blocând aproape jumătate de ţară.
Doamne, ce satisfacţie pe dom’ plotoner, ce râs sardonic în hohote, de-i cădea centura de pe burtă! Adversarul e nu numai slab din punct de vedere strategic, dar şi dezarmat. Încearcă să se lupte cu el cu arme improvizate, precum strămoşii care transformau coasa în halebardă, furca în suliţă şi cârpătorul în scut. Românaşii capitalişti sudează o tablă la tractor şi-i zic plug de deszăpezire, iar unde nu merge plugul vine armata şi jandarmeria cu clasica lopată, dar eficienţa e cam aceeaşi cu cea a căratului apei cu ciurul.
Pe la comandamente, echipele de papagali încearcă să reaprindă feştila stinsă a responsabilităţii civice, dar cât mai e molan în pivniţă, rom şi „săniuţă” la cârciuma din sat, sătenii nu ies din starea de espectativă, iar orăşenii mai informaţi cer autorităţilor şi Guvernului să le deszăpezească aleile dintre blocuri şi maşinile troienite, ca să poată merge la mall să-şi facă aprovizionarea.
Şi dacă tot s-a inventat telefonul mobil, inconştienţii rămaşi în câmp, în ciuda tuturor apelurilor ori interdicţiilor, sună în draci la 112 şi la televiziunile de ştiri strigându-şi disperarea.
Iar în această isterie generală, autorităţile sunt acuzate de toate relele, inclusiv de lipsa parazăpezilor, deşi mulţi dintre cei care-şi plâng de milă prin satele troienite sunt vinovaţi de dispariţia lor. Au uitat câte ţuici mici sau mari au băut la birtul sătesc, după ce le-au vândut la fier vechi?
De aceea plutonierul IARNĂ face instrucţie cu noi, tratându-ne ca pe nişte răcani, fie că e vorba de administratorii treburilor publice sau de simpli cetăţeni.
Şi, deocamdată, nu se întrezăreşte nici o speranţă că cineva ar putea avea atâta putere să-i dea „pe loc repaus” sau să-l trântească cu burta de pământ.
C.R.
Despre autor
