Gabriel Oprea a jurat de două ori în patru ore, semn că România nu e singură pe lume

Ne obişnuisem cu gândul că preşedintele nostru se răzgândeşte. De la un an la altul, de la o lună la alta, de la o săptămână la alta şi chiar de la o zi la alta. Dar să se răzgândească de la o oră la alta într-o chestiune care putea să însemne măcar o victorie de etapă în războiul cu Ponta, nu se aştepta nimeni. Şi totuşi s-a întâmplat.
La primele ore ale dimineţii era clar că noii miniştri ai Cabinetului Ponta 3 sunt condamnaţi să aştepte în „stand bay” decizia Curţii Constituţionale cu privire la legalitatea investirii, hotărârea Parlamentului fiind contestată de PDL şi PMP.
La ora 14:00 se anunţă că Gabriel Oprea a demisionat din funcţia de vicepremier şi a fost numit ministru la Interne, depunând jurământul la Cotroceni, într-un cadru restrâns.
N-a trecut un ceas şi am avut parte de un alt „breaking news”; premierul Victor Ponta e la Vila Lac 2, unde stă de vorbă cu ambasadorii din Uniunea Europeană. Şi ce le spune premierul? Că înainte de plecarea la reuniunea şefilor de stat şi de guverne, desfăşurată ieri la Bruxelles, preşedintele Băsescu va semna decretele de numire ale noilor miniştri, dar şi pe cel de revenire în funcţia de vicepremier a lui Gabriel Oprea.
În acest timp, cetăţenii responsabili şi mass media, care nu aflaseră încă aceste lucruri, se dădeau de ceasul morţii să prindă un zvon sau o exclusivitate.
Cu numai o oră înainte de a semna decretele de numire, într-o ieşire televizată, Traian Băsescu părea că are încă iniţiativa şi condiţiona semnarea decretelor de numire de schimbările care se impuneau, după opinia lui, în programul de guvernare.
La un moment dat, în jurul orei 18:00, ecranele televizoarelor s-au îngălbenit de „breaking new”-uri. Membrii Cabinetului Ponta 3 se deplasau cu autocarul către Cotroceni pentru depunerea jurământului. Ceremonie care s-a desfăşurat într-o atmosferă destinsă, cu un Traian Băsescu care i-a lăudat pe UDMR-işti ca fiind „aliaţi de nădejde”, în toate combinaţiile în care au fost implicaţi, apreciind totodată tinereţea noului Cabinet. Pe un ton glumeţ s-a scuzat pentru lipsa şampaniei, dând vina pe premierul Ponta care a redus bugetul preşedinţiei.
Normal, după această zi nebună, au început să apară nedumeririle şi toată lumea se întreba ce s-o fi petrecut între orele 14:00-17:00, cine sau ce a determinat siguranţa de sine a lui Ponta şi schimbarea de macaz a lui Traian Băsescu.
În nici un caz ameninţarea lui Zgonea că se va adresa prin scrisori cancelariilor europene şi nici presiunea ambasadorilor UE, care au aflat de la Ponta că lucrurile au intrat pe un făgaş normal.
Cel care, chiar dacă n-a făcut lumină, a aprins o candelă care a sporit misterul, a fost premierul, care, într-o intervenţie telefonică la un post de televiziune, a răspuns astfel întrebării lui Bogdan Chireac, dacă are idee despre un eventual telefon pe care Traian Băsescu l-ar fi primit miercuri după amiază de la vicepreşedintele american John Kerry: „Am idee despre un telefon de la Washington, dar nu pot comenta.”
E clar că spiritul ludic al lui Traian Băsescu i-a jucat de această dată feste. Pasiunea sa pentru pokerul politic intern, pentru că la cel extern nu prea are acces, a fost amplificată de dorinţa aprigă dea face din Partidul Mişcarea Populară o formaţiune politică în stare să aibă un potenţial de negociere cât mai mare pe partea dreaptă a eşichierului politic, atât pentru alegerile prezidenţiale, dar, mai ales, pentru parlamentarele din 2016.
Numai că în dârdora politicianistă a uitat că nu suntem singuri pe lume, că suntem membri UE şi am aderat la NATO, asumându-ne toate obligaţiile care decurg de aici. Cum s-ar fi prezentat Traian Băsescu la reuniunea de ieri a şefilor de stat şi de guverne ale ţărilor din UE, ca preşedinte al unei ţări din proximitatea imediată a Ucrainei, fără guvern, în condiţiile în care tocmai despre situaţia din această ţară se discuta?
Şi cum şi-ar fi coordonat armata română acţiunile cu partenerii nord-atlantici fără ministru?
E clar că dacă ar fi fost vorba doar de votul Parlamentului, asta nu l-ar fi putut împiedica pe Băsescu să continue războiul cu Ponta. Dar contextul regional i-a obligat pe partenerii noştri să nu-i mai treacă cu vederea giumbuşlucurile politice şi să-i retragă plasa de siguranţă. Iar fără ea, Băsescu e un pudel ce încearcă să se joace cu pisicuţul pe care l-a smotocit până mai ieri.

C.R.