Expoziţie de mamifere, păsări şi reptile împăiate la Muzeul Judeţean din Alexandria

Începând de ieri şi până la data de 24 mai, Muzeul Judeţean Teleorman a pregătit publicului vizitator, o expoziţie de mamifere, păsări, peşti şi reptile împăiate din fauna autohtonă sau exotice, cu totul deosebită şi care este intitulată “Taxidermia – o artă dispărută?”
În marea lor majoritate, animalele şi păsările din această expoziţie, sunt expuse în decoruri, care imită habitatul lor real.
Expoziţia cuprinde piese din patrimoniul Muzeului Judeţean Argeş şi îşi propune familiarizarea publicului vizitator cu tehnica taxidermiei, ce constă în meşteşugul reproducerii animalelor vertebrate în scopul prezentării libere, publice sau particulare sau sub formă de trofee de vânătore. Taxidermia (din limba greacă pentru „aranjament al pielii”) este cunoscută cel mai adesea în limba română sub termenul de împăiere. Taxidermia poate fi aplicată la toate speciile de vertebrate, inclusiv la oameni. Ea poate fi practicată empiric (de persoane fără o pregătire deosebită, denumite împăietori) şi ştiinţific (de persoane calificate în acest sens, denumite taxidermişti).
În România, meseria de taxidermist nu există în nomenclatorul ocupaţiilor, iar pentru practicarea ei, o persoană trebuie să fie extrem de familiară cu anatomia, sculptura, pictura şi prelucrarea pieilor, dar să aibă, totodată, şi bune cunoştinţe de etologie şi biologie a animalelor. De aceea, taxidermia nu este un simplu proces de conservare, ci şi o artă destul de complexă, fapt care o face să fie exercitată de un număr restrâns de persoane.
Taxidermistul are obligaţia de a respecta o anumită conduită. Astfel, dacă el colecţionează singur animalele care urmează a fi preparate, trebuie să le ucidă fără a le chinui. De asemenea, trebuie să respecte legislaţia în vigoare, Legea 407/2006 a Vânătorii şi a Fondului Cinegetic, aceasta fiind cea mai importantă. Ea permiţând numai vânarea animalelor care sunt permise la vânătoare. În cazul în care prepară materialul colectat de altcineva, acesta trebuie să se asigure că animalul nu a fost braconat, nedevenind astfel complicele braconierului.
De multe ori, animalele se naturalizează sub formă de exponate individuale, el trebuind să aibă o poziţie naturală şi atitudini conforme cu particularităţile biologice ale speciei respective. De asemenea se impune să fie fixat pe un postament proporţional cu mărimea sa şi sugerat de modul de viaţă pe care îl duce în libertate. Iar în ceea ce priveşte finisajul, acesta va urmări colorarea zonelor decolorate, aranjarea blănii sau a penajului, şi nu în ultimul rând a postamentului.

Mirel MANAFU