Evoluţia învăţământului în comuna Măgura, în documentele vremii

La începutul secolului al XIX-lea, satul teleormănean Măgura avea un număr important de locuitori, aşa cum rezultă din “Catagrafia anului 1831/1832 – judeţul Teleorman”, menţionată de Preot Ioan Spiru în lucrarea “File de istorie teleormăneană”. Treptat numărul locuitorilor s-a mărit, astfel fiind posibilă apariţia Şcolii primare la Măgura, Regulamentul şcolar – parte al Regulamentului Organic al guvernatorului rus Pavel Kisseleff – prevăzând Înfiinţarea de ŞCOLI ÎNCEPĂTOARE (Primare) în satele cu un anumit număr de locuitori, pentru 4 ANI DE STUDIU. În “Catagrafia din anul 1838 a judeţului Teleorman” se consemnează existenţa a 265 de familii, cu 823 locuitori, numărul mare al populaţiei impunând înfiinţarea de şcoli începătoare.

Primele cunoştinţe de cetit şi scris erau asimilate greu de băieţii sătenilor, la cursuri fiind înscrişi fiii oamenilor mai înstăriţi, care învăţau la uşile bisericilor parohiale, în fapt erau nişte bordeie, iar ceva mai târziu în bisericile construite din lemn. Lecţiile erau predate de cântăreţii bisericii, de preot, aceştia folosind lăzi cu nisip pentru scris şi citit şi pietre pentru socotit. Cunoştinţele elevilor au fost îmbogăţite în cadrul unei şcoli începătoare, şcoală care va fi închisă în timpul Revoluţiei de la 1848 şi redeschisă ulterior conform Hotărârilor Adunării Generale a Tării Româneşti din anii 1857-1859 sub numele de Şcoala Primară de Băieţi Măgura – Lăceanca.

În partea de sud a actualului sat Măgura – Buduiasca s-a înfiinţat o Şcoală primară de fete, conform Hotărârilor Adunării Generale a Ţării Româneşti, în data de 29 iunie 1859 Cătunul (satul Mic) având o populaţie de peste 50 de familii, după cum a precizat revizorul şcolar al judeţului Vlaşca, Ioan Boldescu, în acea vreme satul Măgura făcând parte din judeţul Vlaşca. Mai târziu, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Dimitrie Ghica, a venit în întâmpinarea dorinţei de carte a locuitorilor prin “înfiinţarea şi menţinerea unor şcoli primare inclusiv în cele mai mici sate”.

Dascăli la Măgura – Lăceanca sunt menţionaţi în documentele vremii : cântăreţii bisericeşti Ion Coocoş, Stan Candidatu, Ion Chiru-Florescu. Primii dascăli specializaţi au fost : Toma Popescu, în anul şcolar 1845/1846 şi Gh. Copăceanu, în anul 1847.

Durata cursurilor era între 1 noimbrie şi 1 martie, în restul timpului copiii fiind folosiţi la treburile gospodăreşti.

În anul 1861, Elisabeta Castriş a trimis la Eforia Şcoalelor o cerere pentru înfiinţarea unei şcoli primare pe moşia sa de la Măgura – Lăceanca. Şcoala a fost înfiinţată, iar localul acesteia se menţine până în anul 1937. În anii 1937 – 1940 s-a construit un nou local de şcoală, fiind dat în funcţiune prin strădania învăţătoruluiAlexandru Mănăsescu, acesta fiind şi director de şcoală pe perioada când directorul titular al şcolii, Gheorghe Petrescu , a luptat pe front în cel de-al Doilea Război Mondial. Gheorghe Popescu a participat ca voluntar în luptele de la Mărăşeşti, în Primul Război Mondial. Ambii directori au contribuit la ridicarea “Monumentului Eroilor din Războiul din 1916-1918” şi la construcţia Bisericii din satul Buduiasca.

Primul institutor calificat la Şcoala de băieţi Măgura – Lăceanca a fost Zamfir Rădulesceanu, între anii 1861-1869, fiind adus de Vasile Papa, de origine greco-macedonean, nepot al Elisabetei Castriş, ca şi soţul ei, Ion Gh. Castriş, fost arendaş la Plosca, Mavrodin, Măgura. De-a lungul timpului, s-au remarcat prin contribuţia lor la bunul mers al procesului de învăţământ Maria Iriş Rizescu, Lidia Măldăianu, Dan Fierăstrău, lăsând obiective importante. Alături de domniile lor, cu o activitate desosebită se numără şi George Chiran şi alţii, precum şi prof. Floarea S. Florea, care, prin materialele documentare publicate în presa judeţeană şi naţională a atras atenţia specialiştilor în istorie şi arheologie de la Bucureşti, de la Muzeele de Istorie şi a celor din Marea Britanie, din Olanda, aceştia participând la cercetările arheologice din Zona Măgura, rezultatele fiind făcute cunoscut în întreaga lume.

Denumirea Şcolii Măgura ca Şcoală primară de băieţi se menţine până în anul şcolar 1949/1950, când apare Învăţământul Secundar (gimnazial), înfiinţarea clasei a V-a, cu elevi absolvenţi de la şcolile primare : Guruieni, Măgura, Vităneşti. Treptat se vor adăuga : clasa a VI-a, clasa a VII-a, iar în anul şcolar 1961/1962 înfiinţându-se şi clasa a VIII-a, iar clasele a IX-a şi a X-a – prima treaptă a Învăţământului liceal – între anii 1980 – 1990. La Şcoala Măgura, sub denumirea de Şcoala de Arte şi Meserii, au fost înfiinţate clase pentru pregătirea elevilor în domeniul agricol şi în domeniul tehnologic. Elevii care au frecventat aceste cursuri proveneau la Şcolile gimnaziale Măgura, Merişani, Vităneşti.

La Şcoala existentă în anii 1937/1940, cu adăugiri de săli de clasă în anul şcolar 1962/963, s-a construit un nou local, prin contribuţia directorului Maria Iriş Rizescu, inaugurarea având loc în anul 1997 în prezenţa Primului ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu. Din păcate, a fost distrusă Expoziţia (muzeu) cuprinzând obiecte arheologice, alcătuită de profesoara de istorie Floarea S. Florea, cu ajutorul elevilor pasionaţi de istorie. Cu acele dovezi arheologice culese de elevii membri ai Colectivului „Micii arheologi”, obiectele provenind din epoca paleolitică, de pe Movila “Tell gumelniţean”, Bran şi din alte locuri. Prin strădania directoarei Lidia Măldăianu, în Şcoală a fost înfiinţat un Cabinet de informatică, iar dir. Dan Ferăstrău a reuşit să pună la dispoziţia elevilor un teren de sport acoperit.

Construcţia şi modernizarea Şcolii au fost posibile ca urmare a preocupărilor primarilor Nicu Ionescu şi Atanase Ionescu, în anii când aceştia s-au aflat la conducerea comunei Măgura.

Cadrele didactice şi-au perfecţionat stilul de predare conform studiilor şi gradelor didactice pe care le-au promovat.

Iniţial, manualele şcolare au fost editate în limba slavonă – chirilică şi apoi în limba română. Prin strădania prof. Daniel Tomescu, încă din anul 1826 au fost introduse în şcolile începătoare : ceaslov, carte de predici, cazanie şi treptat au apărut cărţi de Citire, ABECEDAR, de Aritmetică, de religie şi altele.

În cadrul cadrul şcolii din Măgura se înfiinţează învăţământul preşcolar, cu 3 grupe : mică, mijlocie şi mare, începând cu anul 1957, care, la început au funcţionat în casele unor săteni înstăriţi, iar în local propriu din anul 1975, educatoare fiind Ileana Mănăsescu.

La Şcoala Măgura s-au organizat şi “cursuri la fără frecvenţă pentru ADULŢI”, între anii 1971-1976, la care au fost înscrise persoane adulte, dornice să înveţe carte, din Măgura şi din satele învecinate.

La Şcoala Măgura, aflată sub conducerea directorului-învăţător Atanase Bârleanu, a fost editate revistele şcolare “Spre Ideal” şi “Glasul Satelor”.

Prof. Istorie gr.1 Floarea S. FLOREA