Eu cred în Moș Crăciun

Moș Crăciun se pare că a apărut în secolul trei, în noaptea de 24 spre 25 decembrie. Moș Crăciun este un personaj mitologic, spun unii, care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun. De regulă, Moș Crăciun vine dintr-o iarnă înghețată, din emisfera nordică, și este îmbrăcat într-un costum roșu, și poartă barbă lungă și alba. Unii știu că Moș Crăciun este ajutat de spiriduși, în pregătirea darurilor pe care le face copiilor, și călătorește cu o sanie zburătoare, trasă de mai mulți reni, printre care și renul Rudolf. Sfântul Nicolae de Myra a fost sursa de inspirație pentru Moș Nicolae. În tradiția geto-dacică în ziua de 25 decembrie se celebrau Saturnaliile, apoi moartea și renașterea Zeului Solar. La trei secole după apariția creștinismului a început să se serbeze nașterea lui Iisus Christos. De fapt Moș Crăciun semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară, pentru a se naște Anul Nou. De Crăciun se cântă colinde, iar colindătorii cutreieră casele românilor. Colindele au o acțiune ritual, exprimând o atmosferă de sărbătoare. La români colindele amintesc și de cei trei crai de la Răsărit care au urmat steaua care i-a mânat până la locul în care fecioara Maria l-a născut pe Cristos, fiindcă în fapt, de Crăciun se sărbătorește nașterea domnului Iisus Christos.

În zilele de astăzi, după ce mulți români taie porcul, din Crăciun au făcut un carnaval și un festin al burții, și fie că au postit, fie că nu, românii se îndestulează de Crăciun cu sarmale, cu cârnați, piftie, salate grele, cu maioneză, grătare chiar și cu oaie, fac chefuri nesfârșite, se îmbuibă până la refuz, și mulți ajung a doua zi pe la ușile spitalelor de urgență. În perioada de Crăciun, negustorii și comercianții o duc mai bine decât în alte momente ale anului, ei instituind așa-zisa lună a cadourilor; și dacă Moș Crăciun a sărăcit, părinții, rudele, prietenii bat magazinele să cumpere în general copiilor, dar și adulților, fel și fel de cadouri, care mai de care mai frumos și mai strălucitor ambulate. De Crăciun românii își fac fel și fel de urări, în general dorindu-și unii altora ”Crăciun fericit!”. Alți români sunt cuprinși de o nostalgie a sărbătorilor de iarnă din copilărie, și unii dintre ei chiar lăcrimează la respectivele amintiri.

De Crăciun, chiar și politicienii par a fi mai buni, urându-și, printre dinți, Crăciun fericit, și unii dintre ei chiar La mulți ani, dar ce este în sufletele lor este mai negru decât cărbunele, decât catranul sau chiar decât cenușa. Organizațiile umanitare fac exces de zel de Crăciun și merg pe la fel și fel de familii nevoiașe, aflate în suferință, pe la azilele de bătrâni, pe la orfelinate, împrăștiind cadouri ieftine, dar calul de dar nu se caută la dinți. Cei bogați și ei fac cadouri, unii bijuterii scumpe, alți cecuri sau carduri de cumpărături, dar cei care se bucură cu adevărat sunt copii care descoperă sub brad, pe 25 decembrie dimineața, în ziua de Crăciun, cadouri, jucării și dulciuri. În România de astăzi, cam toată lumea crede în Moș Crăciun.

Ioan DUMITRESCU