Din factura la curent electric doar o treime e preţul efectiv al energiei consumate

În România, una dintre cele mai sărace ţări din UE, preţurile la utilităţi sunt la nivelul ţărilor dezvoltate în timp ce salariile sunt de câteva ori mai mici. Şi asta pentru că, pe de o parte, în goana după profit companiile de distribuţie şi transport aplică taxe peste taxe, la care se adaugă şi taxele şi impozitele percepute de stat. Şi de parcă toate astea n-ar fi fost de ajuns se mai adaugă şi certificatele verzi.
Aşa că la consumatorul final din preţul kilowattului doar 30,9% reprezintă preţul de producţie, restul reprezentându-l tarifele şi taxele de mai sus, care sunt împărţite după cum urmează.
După preţul de producţie, următoarea componentă ca importanţă în compunerea preţului final este tariful de distribuţie de joasă tensiune perceput de distribuitor, care ajunge la 25,3% din preţul final, urmat de certificatele verzi , care înseamnă 4% din preţul final.
Mai sunt şi alte componente, cum ar fi tariful de distribuţie de medie tensiune (5,8% din factură), tariful pentru distribuţie de înaltă tensiune (1,9%), tariful de transport – componenta de injecţie în reţea(1,7%), tariful de transport – componenta de extracţie din reţea (2,2 %), tariful de transport – componenta servicii de sistem (2,4%), tariful de transport – servicii prestate de operatorul pieţei(0,1%), la toate acestea adăugându-se taxa de cogenerare (pentru premierea producătorilor de energie în cogenerare de înaltă eficienţă).
Statul mai colectează şi el direct acciza şi TVA-ul, atât de la producător, cât şi de la transportator (Transelectrica), cât şi de la distribuitor (CEY, Enel, Electrica şi E-ON).
Şi cum sunt atâtea mâini care iau trebuie să fie şi una care plăteşte. Iar acesta este consumatorul.
Iată cum rezuma Daniela Lulache, directorul Nuclear-Electrica această situaţie: „Astăzi constatăm o creştere dramatică a preţului la consumator, paradoxal, în paralel cu o scădere dramatică a preţului la producător. Avem o zonă, între producătorul care îşi diminuează profitabilitatea şi consumator căruia îi creşte costul”.
Prin urmare asupra acestei zone ar trebui să se aplece ANRE, pentru a reglementa preţurile astfel încât factura finală să nu blocheze financiar consumatorii industriali şi să nu-i ruineze pe consumatorii casnici.

C.O.