Dezamăgire

Deși o fac destul de rar

Intrai deunăzi pe facebook

Și am rămas, vă jur, năuc,

Chiar dacă-s septuagenar.

Nu bănuiam, picat cu ceară,

Ce forță constructivă are

Urmașa lui Ștefan cel Mare

Rămasă să muncească-n țară.

Iar dacă este și frumoasă

Și are fler și viziune,

Ajunge-n televiziune

Unde se simte ca acasă.

A început, normal, cu Zâna

Ce-l fermecase pe Bănică

Până ce el, la o adică,

Asupră-i ridicase mâna.

Și n-a uitat de Rădulesca,

Cea divorțată de Elan,

Și care-n patul lui Ștefan

Dansa Bătuta, ca-n Dolhasca.

Și n-a uitat-o, pișicherul,

Nici pe Corina lui Dănilă,

Nici pe Simona cea subtilă

Ce zguduie, de plâns, eterul.

Și la sfârșit, cu mare fală,

A aminitit-o și pe Firea,

Cea care-aduce fericirea

De vreo doi ani în Capitală.

După ce-am terminat, tristețea

Adâncă m-a cuprins în brațe

Că noi livrăm țării doar țațe

Ce ne mănâncă bătrânețea.

Și, Doamne, să te-njur mi-e poftă,

Chiar de suntem în prag de an,

Că n-ai trimis și-n Teleorman

O moldoveancă mai de doftă.

C.R.