Descentralizarea, o armă cu două tăişuri

Toate forţele politice au promis de-a lungul anilor că vor realiza o adevărată descentralizare în România, invocând în sprijinul acestor intenţii apropierea deciziilor de cetăţean şi eficientizarea şi responsabilizarea autorităţilor locale.
Dar peste toate aceste promisiuni s-a aşternut praful şu uitarea, pentru că prin descentralizare Guvernul pierde din putere iar armatele de funcţionari, angajaţi preponderent pe criterii politice, îşi pierd funcţiile mănoase, unde salariul e un biet mezelic, şpaga fiind cea care le sporeşte averile, niciodată trecute în declaraţiile buchisite de ANI. De aceea este surprinzătoare decizia USL de a lăsa puterea din mână, Cabinetul Ponta promovând proiectul de lege prin asumarea răspunderii, deşi deţine o majoritate covârşitoare în Parlament. Motivul acestei asumări nu trebuie cutat prea mult. Experienţa „coabitării” cu Traian Băsescu i-a învăţat pe social democraţi şi pe liberali că trebuie să evite ajungerea legilor pe masa preşedintelui, la promulgare, pentru că acesta găseşte mintenaş un nod în papură şi ori trimite legea înapoi la Parlament, ori o expediază la Curtea Constituţională, aflată în sfera de influenţă a locatarului de la Cotroceni. Şi apoi să te ţii scandaluri sau amânări.
Legea a trecut marţi prin Parlament şi în afara PDL nimeni n-a găsit de cuviinţă s-o critice ori să se pronunţe în vreun fel asupra ei.
Explicaţia opoziţiei furibunde a PDL la descentralizare are o explicaţie foarte simplă. Democrat-liberalii nu mai deţin un număr semnificativ de primari şi preşedinţi de consilii judeţene, cărora descentralizarea le dă mai multă putere şi mai mulţi bani.
Prin noua lege, preşedinţii consiliilor judeţene vor avea în subordine direcţiile agricole şi sanitar-veterinare, direcţiile de sănătate publică, avizele de tot felul, de la construcţii la mediu, cultura, tineretul şi sportul, autorizarea şi facilitarea turismului, cluburile şi bazele sportive şcolare şi atribuţiile teritoriale în ceea ce priveşte pescuitul. În consecinţă, odată cu instituţiile respective, aceştia vor primi şi finanţările corespunzătoare. La asta se vor adăuga numirile pe noile funcţii, ocupate până acum doar de clientela de partid, şi care ar întări poziţiile şefilor de judeţe atât la nivel general cât şi în propriile partide.
De altfel acesta este marele risc pe care-l presupune descentralizarea, dacă guvernul central nu-şi păstrează funcţiile de control şi atribuţiile de sancţionare. Aşa zişii baroni locali ar putea deveni cu adevărat cneji sau voievozi locali, având la îndemână şi pâine (banii) şi cuţitul (puterea) şi ar fi mai greu de controlat atât din punct de vedere administrativ cât şi politic.
Deşi descentralizarea s-ar putea dovedi o armă cu două tăişuri, periculoasă de manevrat, important este faptul că primul pas a fost făcut. Orice lege e perfectibilă, iar dacă USL vrea cu adevărat ruperea de centralismul comunist, n-are decât să supravegheze atent efectele şi să îmbunătăţească din mers actul normativ prin adăugiri sau abrogări. Majoritatea uriaşă din Parlament îi permite. Nu e nevoie decât de voinţă politică.

C.O.