Demisia, cel mai probabil motiv al „retragerii” lui Marin Cune de la conducerea Prefecturii

Dacă numirea lui Marin Cune în funcţia de prefect al Teleormanului a stârnit multe controverse, retragerea sa din funcţie la mai puţin de o săptămână a provocat o adevărată furtună mediatică. Pentru că dinspre politicienii teleormăneni nu s-a auzit nici o părere în legătură cu acest eveniment.
Ultimul zvon în legătură cu schimbarea intempestivă a lui Cune vine dinspre Turnu Măgurele şi spune că un grup de câteva zeci de personalităţi publice din municipiu ar fi înaintat un memoriu către Guvern şi premierul Ponta, în care atenţionau asupra incompatibilităţii dintre „calităţile” profesionale şi morale ale liberalului şi funcţia de prefect.
E greu de crezut că Ponta şi Antonescu ar fi analizat cu atâta promptitudine petiţia şi ar fi decis retragerea lui Cune din funcţie. Aşa că zvonul nu poate fi luat decât cu titlul de ipoteză care-şi aşteaptă confirmarea.
Analizând legislaţia care se referă la funcţionarii publici şi la funcţiile de prefect şi subprefect, vom remarca faptul că sunt puţine temeiurile legale care ar fi putut conduce la retragerea din funcţie a lui Marin Cune.
Legea 340/2004 se referă, în art. 11, la situaţiile în care un prefect sau un subprefect îşi pierde calitatea oficială: demisie; nerespectare a prevederilor art.17, art.22 alin.(1) si (3); imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 3 luni consecutiv; condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, la o pedeapsă privativă de libertate; pierderea drepturilor electorale; punere sub interdicţie judecătorească, în condiţiile legii; destituire; obţinerea calificativului nesatisfăcător; deces.
Dintr-o primă vedere constatăm că cele mai multe dintre prevederile legale nu se aplică în cazul lui Marin Cune, singurele care pot fi luate în discuţie rămânând demisia şi nerespectarea articolelor 17 şi 22 (alin. 1 şi 3).
Să vedem ce spune articolul 17. „Membrii Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi societate, precum şi de la participarea la acţiuni politice.”
Cum Marin Cune a fost instalat în week-end şi retras după doar câteva zile, el n-a avut timpul material să încalce prevederile acestui articol.
Alineatele 1 şi 3 ale art. 22 se referă la faptul că prevederile privind incompatibilitatea şi conflictul de interese sunt aplicabile şi prefecţilor, şi subprefecţilor, şi că prefectul şi subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic.
E puţin probabil că Marin Cune şi cei care l-au propus să nu fi ştiut despre aceste prevederi şi să nu fi luat toate măsurile pentru a evita încadrarea în aceste situaţii.
Aşadar, singura variantă care rămâne în picioare este demisia, pe care o invocă şi fostul „viitor prefect”, Marin Cune. Ce nu precizează el este motivul pentru care şi-a dat demisia.
A avut ceva de ascuns şi după numire teama sau mustrările de conştiinţă l-au determinat să demisioneze? A fost determinat să facă acest gest prin ameninţări sau şantaj? Ori s-a simţit depăşit de răspunderile pe care le presupune funcţia de prefect?
Sunt întrebări la care, deocamdată, nimeni nu poate da un răspuns, în afara lui Marin Cune şi a celor care au avut de-a face cu această „aventură politică”, care va intra în analele administraţiei publice din Teleorman.

C.O.